Inca o ”necunoscuta”: Boala Alzheimer si sindromul apusului de soare

Sindromul apusului de soare si Alzheimer... Poate suna interesant sau doar ciudat... Din pacate, este doar un mix nefericit, ce ridica diverse probleme in orice locuinta, camine de batrani particulare si comunitati.

Si tot din pacate, multi nu stiu cu ce se confrunta, iar reactiile indreptate contra ”nefericitilor” nu sunt ceea ce trebuie.

Ca sa intelegi mai bine...

Camine de batrani particulare – Ce este sindromul apusului de soare?

Cine locuieste cu un bolnav de Alzheimer sau il insoteste in viata de zi cu zi fie si abia cateva ore, probabil a remarcat anumite schimbari in comportament, de genul stari confuzionale. Totul, cu o predilectie catre asfintit, incepand de dupa-amiaza tarziu.

In termeni medicali, tulburarea poarta numele de sindromul apusului de soare. In engleza, sundowning, sau sundown syndrome. Nu poate fi definita ca maladie propriu-zisa, ci mai degraba ca un grup de simptome.

Practic, este vorba despre un fenomen neurologic, insotit de reactii imprevizibile, ce afecteaza in special pacientii cu dementa.

Cum se manifesta sindromul apusului de soare?

Conditia se agraveaza pe masura ce se lasa seara sau in ambiente inchise, intunecoase, insa cu o evidenta imbunatatire in zorii urmatoarei zile.

Tabloul simptomatic este destul de vast, in specificitatea sa cuprinzand semne precum:

  • Confuzie mentala si paranoia;
  • Tulburari de orientare spatio-temporala;
  • Delir si halucinatii vizuale / auditive;
  • Agresivitate si nervozitate;
  • Agitatie, neliniste si iritabilitate;
  • Oboseala fizica si mentala;
  • Tulburari de somn;
  • Modificari comportamentale bruste, inexplicabile;
  • Probleme de vorbire si de rationare.

Ce poate determina sindromul?

Probabil e prea mult sa vorbim despre cauze certe. Deoarece inca nu s-au stabilit.

Desi nu are origini clare, factorul declansator (sau unul dintre ei) pare sa fie diminuarea luminozitatii ambientale.

Alte pareri sustin ca de vina pot fi dereglari ale ritmului circadian. Cand ceasul biologic este ”intrerupt”, se poate ajunge la tulburari de perceptie spatio-temporala si la sindromul apusului de soare.

Majoritatea oamenilor tind sa se relaxeze (au mai putina energie), corpul sintetizand mai multa melatonina si mai putina dopamina. La varstnicii ”posesori” ai sindromului lucrurile se intampla fix pe dos. Productia de melatonina fiind redusa, devin mai activi. Dar nu in sensul bun.

Alte teorii sustin insa ca problema depinde de variate imprejurari si evenimente:

  • Culori – Un aspect particular al dementei consta in diminuarea si apoi in pierderea progresiva a functiei vizuale. In particular, a capacitatii de deosebire a culorilor. Totul accentueaza anxietatea si confuzia care insotesc formele de dementa.
  • Mutari – La schimbarea ambientului, in contexte complet necunoscute, poate sa apara confuzia. Se intampla pentru ca punctele de reper se modifica asa ca in transferurile in centre de ingrijire varstnici si in recuperarile in spitale.
  • Anotimpuri – La unii pacienti cu dementa, se altereaza mecanismele de reglare a temperaturii corporale. Iar contextul general (cu lumina difuza) contribuie la accentuarea sindromului.
  • Stari depresive – Acestea se agraveaza in timpul noptii. Iar cei cuprinsi de singuratate pot ajunge sa sufere si de insomnii.
  • Oboseala – Mai ales dublata de stimuli vizuali si auditivi la care persoana se expune.

Stiai ca?

In camine de batrani particulare, rareori se vad pereti albi complet. In general, ambientele sunt pline de culoare (de la mobilier, pana la decoratiuni). La fel si imbracamintea personalului medical si auxiliar.

Explicatia are legatura cu gradul de perceptie cromatica.

Asa cum apare precizat anterior, persoanele cu dementa intampina dificultati in diferentierea culorilor. Cel mai ”naravas” este albul (chiar daca non-culoare). Se pare ca suprafetele albe sunt percepute ca transparente sau inexistente.

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.