Iubirea si Cupidon nu tin cont de varsta – Cand dragostea se infiripeaza la 65+

Cupidon nu tine cont de varsta. Nu are granite. Ataca atunci cand te astepti mai putin. Se intampla pe strada, in autobus, la rand la supermarket, pe retele de socializare... Si in camine de ingrijire batrani. Dar cum arata dragostea dupa 65 de ani?

Procesul de imbatranire sperie pe multi, tineri si batrani deopotriva. Probabil nu atat din cauza avalansei de afectiuni specifice epocii. Deja medicina moderna reuseste sa contrasteze multe dintre ele. Cat a solitudinii.

Singuratatea si batranetea

Teama de batranete ia nastere in special din cauza prognosticului sumbru: ”condamnarea” la singuratate. Copiii au crescut, fiecare cu familiile lor. Partenerii de viata s-au dus. La fel si prietenii (sau o parte).

La orizont, o viata solitara. Asta dupa ce decenii la randul locuinta lor gazduia, primitoare, toate generatiile familiei, de la nepoti si stranepoti, la bunici si strabunici.

Insa in prezent, pretentiile crescand, locuintele (poate aceleasi din trecut) au devenit tot mai mici. Si membrii familiei tot mai ocupati si tot mai grabiti. Totul, in detrimentul bietilor bunici.

Varstnicii ajung intr-un punct in care simt lipsa companiei. In care tanjesc dupa caldura din sanul familiei. In care duc dorul partenerului de viata ”plecat”. Asta daca nu-si face aparitia Cupidon, sagetand inimi dupa bunul plac.

Cum se prezinta dragostea dupa 65 de ani?

Cand iubirea loveste, nu se joaca. Nu se incurca cu jumatati de masura. Vine cu tot soiul de efecte. Si nu se prezinta cu nimic mai prejos decat la tineri.

Infatisarea...

Copleseste de emotii si umple corpul de furnicaturi. Bombardeaza stomacul cu ”fluturi” si fura somnul, lasand (ne)fericitii prada agoniei si noptilor nedormite. Se intampla chiar la ”secole” distanta de prima tinerete.

Si cand te gandesti ca unii, mai carcotasi din fire, mai degraba i-ar vedea ocupand un loc in casa de veci decat intr-o noua... relatie.

Ceea ce la prima vedere poate parea exagerat este de fapt o realitate frecventa dupa varsta de pensionare.

Explicatia...

Noile experiente afective nu ”scutesc” niciun bunic, poate cu ”predispozitie” in randul celor care-si duc veacul intr-un centru de ingrijire varstnici.

Poate au ramas deja vaduvi. Poate nu au fost nicicand casatoriti si acum se regasesc singuri, neajutorati, insa cu foarte multa dragoste de dat... si foarte multa nevoie de a se bucura de un feedback similar.

Asa ca... se indragostesc. Ca in vremurile tineretii. Ca atunci cand, tematori, se fereau de parinti...

Realitatea...

In ciuda gandirii libere, multi privesc dragostea dupa 65 de ani ca pe un argument tabu. Un comportament neadecvat, neplacut, rusinos chiar, ce trebuie ascuns. Dar nimic mai gresit!

Oricum, mereu vor exista idei preconcepute vis-a-vis de modul in care se manifesta oamenii, indiferent de etate.

Din fericire, lumea incepe sa depaseasca prejudecatile. Treptat, oamenii ajung sa inteleaga ca este natural sa apara sentimente de iubire si la varste avansate.

Dragostea este un simtamant firesc, specific umanilor, cum de altfel ramane si construirea unei noi relatii. Nu mai putin normala este atractia fizica. Aceasta nu dispare odata cu abilitatea de a procrea.

Fiintele umane nu-si pierd ”calitatea” dupa meopauza si andropauza. Instictele sexuale printre septagenari si octogenari nu constituie simptom de anormalitate. Nu trebuie considerate perversiuni si in niciun caz tabu.

  • 287
  • Ultima modificare %PM, %06 %662 %2018 %17:%Iul

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.