Casa mea EDEN - Casa Mea Eden - Camin de Batrani Particular Soimi, Oradea, Bihor

Munca in camine de batrani nu este tocmai cea mai incurajatoare si captivanta dintre toate. Cel putin de la distanta, pare mai degraba deprimanta si de foarte multe ori destul de neplacuta.

Insa odata ce se interactioneaza cu ambientul si mai ales cu bunicii, lucrurile se schimba... Doar in bine... Cum altfel credeai?

Ce implica munca in camine de batrani? Care sunt ”consecintele” sale?

Nu e vorba despre un job ca orica altul. Cine stie, cunoaste si intelege ca...

... Omul trebuie sa ramana activ

Pastrarea unui stil de viata activ are o baza solida. La orice vbarsta, mentinerea corpului si mintii in miscare o mare parte a timpului devine o masura necesara in vederea imbunatatirii calitatii vietii.

Te gandeste numai la beneficiile mersului pe jos, la toate efectele sale asupra glicemiei, tensiunii sau functiilor cognitive. Fara sa mai vorbim despre alte efecte in plan fizic, psihic sau mental.

Ajunsi la a treia varsta, oamenii nu trebuie scosi din uz. Nu trebuie pusi deoparte ca un aparat stricat sau depasit nici la a patra varsta. Deoarece reprezinta o resursa de pret pentru societate si indeosebi pentru familie.

Pe masura ce deceniile numarate sunt tot mai multe, bunicii ajung sa contina un adevarat patrimoniu de cunostinte si de activitati. Iata de ce munca in camine de batrani se va orienta si in aceasta directie, anume in a le sustine energia.

... E un privilegiu sa le asculti trecutul

Centrele de ingrijire varstnici sunt pline de bunici ridati de emotii si mai ales de ani, de bunici cu plete albe, rarite de vreme, de bunici cu tot soiul de dureri si de lipsuri in mare parte sub aspect cognitiv.

Dar in toata aceasta invalmaseala de trasaturi fizice si carente, cele care capteaza mai intai sunt povestile lor de viata. Unele sunt despre razboaie cu toate ororile ce le-au insotit. Altele vorbesc despre iubiri nemarturisite sau neimpartasite.

Nu e una ca alta. Uneori intristeaza, alteori smulg zambete. Dar mai mereu, impresioneaza cu profunzimea lor. Mai mereu, trezesc amintiri, purtand gandurile ”audientei” in timpuri indepartate de prezent.

Ei bine, cine are de-a face cu varste inaintate, are parte si de asemenea confruntari. Fac si ele parte din frumusetea muncii. Iar cine o desfasoara trebuie sa stie sa fie un bun ascultator.

... Viata sociala este mereu importanta

La varsta a treia, preocupante nu sunt doar maladiile. Si nu e mic numarul lor. Ingrijoratoare e mai cu seama singuratatea. Actioneaza in tacere, fara multe simptome vizibile, dar cu pericolul de izolare.

Dupa 65+ si cu atat mai mult dupa 75-80 de ani, solitudinea e un fenomen destul de frecvent. Contrar vietii sociale, reuseste sa sensibilizeze sanatatea fizica si psihica, avand o influenta nefasta asupra bunicilor.

In opozitie, conexiunile constante cu alte persoane, intretinerea legaturilor cu familia sunt factori care, de exemplu, se impotrivesc declinului cognitiv, incurajand activitatea neuronala.

E usor de inteles cat de important e sa se lucreze asupra relatiilor dintre batrani si apropiatii lor. Si cat de mult cantaresc activitatile de socializare, pe langa rutina in care sunt prinsi.

Incepi sa intelegi munca in camine de batrani?

Munca nu e nici simpla, nici nasoala, nici robotica. Implica emotii si sentimente, atitudine pozitiva si daruire. Iti vine natural s-o iubesti cand stii ce impact au actiunile tale in respectiva comunitate.

Oricine presteaza servicii in slujba bunicilor recunoaste aspectele ”camuflate” ale job-ului si satisfactiile cu care vine la pachet. Desi inainte nu le vede, nu le percepe sau doar nu le crede posibile.

Foto: www.mypatheducation.edu.au

Cine lucreaza deja intr-un centru ce ofera servicii in slujba bunicilor, stie ca are o misiune destul de delicata. Pentru ca insasi varsta a treia este o perioada delicata, cu stari, momente si probleme de multe ori neintelese, intunecate, intortocheate.

Iar cine vrea sa se simta util si simte ca dispune de o multime de ”resurse” si de dorinta sa usureze povara deceniilor, se poate orienta spre un job in care cei onorati sa fie insasi seniorii.

Si nu vorbim neaparat despre un loc de munca intr-un centru de ingrijire batrani.

Servicii in slujba bunicilor: 3 Alternative de joburi ”delicate”

Cand ai un batran in familie, mai ales cand acesta sufera de un handicap motoriu / mental, intelegi cat de important este pentru el sa aiba ajutor si sustinere din partea celor dragi.

Dar ce te faci daca timpul sau domiciliul nu-ti permite sa te ocupi asa cum ai vrea de persoana draga?

Din fericire, exista si servicii in slujba bunicilor pe care le pot presta altii, mai apti, mai disponibili, poate in cautarea unui loc de munca platit. Sunt destinate oricui doreste sa dea o mana de ajutor. Si sunt remunerate, ca orice alt job.

Sa vedem despre ce e vorba:

Ingrijire plante si animale

Fara indoiala, beneficiile animalelor de companie la varsta a treia sunt reale. Insa nu toata lumea e in masura sa se ocupa de prietenul necuvantator.

Cine e tanar si pe picioarele sale poate ca nu intelege ce e atat de greu sa uzi 3 plante sau sa scoti catelul la plimbare. Dar e greu, iti spunem noi.

E greu la varste inaintate, in special cand exista maladii osteoarticulare. Durerile, inflamatiile, uneori imobilizarea in urma une fracturi impiedica pana si desfasurarea miscarilor cele mai simple.

Sofer personal

In zilele noastre, aproape toti au permis de conducere si stiu sofa. E valabil si in cazul bunicilor. Dar desi experimentati, dupa niste ani incolo, sofatul devine imposibil.

Pentru ca dupa niste ani incolo, vederea le este afectata nu mai putin decat locomotia. Dar asta in cazurile fericite, cand nu exista si un diagnostic sumbru, precum dementa si Alzheimer.

Inseamna ca nu mai sunt in masura sa condica masina ori sa foloseasca un mijloc de transport. Dar o poate face altcineva pentru ei si in slujba lor, de exemplu un sofer, dispus sa ii transporte oriunde au nevoie (la plimbare, la cumparaturi, la medic).

Asistenta tehnologica

Varstnicii sunt atrasi de tehnologie. Utilizarea smartphone-ului, navigarea pe internet, interactiunile de pe retelele de socializare sunt activitati prolifice pentru bunici.

De pilda, folosirea computerului e pe lista metodelor de stimulare cognitiva, ce impiedica creierul sa intre in letargie. Pe de alta parte, e dovedit stiintifica ca social media poate avea efectele antidepresivelor.

Sa nu uitam insa ca bunicii nu s-au nascut si nu au crescut cu tehnologia in fata. A intrat in vietile lor abia spre ”apus” si multi intampina dificultati chiar si in cele mai banale actiuni.

Drept e ca cineva din familie ii poate invata. Dar nu totdeauna mai tinerii dispun de timp suficient sa ”antreneze” bunicii si sa-i pregateasca pentru noutatile acestei ere.

In astfel de cazuri, poate fi de folos ajutorul cuiva din exterior, care are cunostinte in domeniu si poate oferi asistenta tehnologica la domiciliu. Care poate ajuta clientul sa intre in aplicatii sau doar sa utilizeze un dispozitiv.

Bun de stiut

Pe langa toate aceste locuri de munca mai mult sau mai putin oficiale, dar fiecare destul de abordabil, mai exista si altele strict concentrate pe servicii medicale si auxiliare.

Sunt adevarate profesii si au o utilitate incontestabila in orice structura in care rezidenti sunt bunicii cu sau fara dizabilitati.

Foto: www.bbc.com

Caldura la varsta a treia e un argument tot pe-atat de fierbinte pe cat e aerul. Deja de la primele ore ale diminetii, e aproape irespirabil. Pur si simplu te zapaceste, te ameteste, iti pune la incercare nervii, rezistenta la conditii extreme si abilitatile de termoreglare.

”Caldura mare, mon cher”, spunea cineva in urma cu mai bine de-un secol. Si o tot repeta unii si altii de-atunci. Ca e o vorba ce merita citata macar in perioadele caniculare, asa ca-n aceste zile.

Caldura la varsta a treia: Perceptia depinde de mecanismul de termoreglare

Toata lumea e deranjata, mai mult sau mai putin, de temperaturile ridicate. Mai ales cand gradelor multe din termometre li se asociaza si o umiditate ridicata a aerului. Rezultatul e o atmosfera greu de suportat.

In acest punct intra in actiune mecanismul biologic de termoreglare. Este vorba despre capacitatea organismului de a raspunde conditiilor nefavorabile, prin echilibrarea temperaturii (dupa caz, cresterea sau coborarea ei).

Pe vreme caniculara, cel care conteaza e mecanismul de transpiratie. In mod normal, sudoarea eliberata de glandele sudoripare faciliteaza racirea corpului, reusind sa-i regleze temperatura si evitand supraincalzirea lui.

Totusi, in certe imprejurari, acest lucru nu e posibil sau e mult ingreunat. Exemplu stau tocmai zilele de fata, cu temperaturi toride si umiditate crescuta, cand indicele de confort termic atinge si chiar depaseste pragul critic.

In conditii similare, transpiratia nu se mai evapora suficient de rapid incat sa faciliteze dispersia caldurii in exterior. In consecinta, temperatura creste grad dupa grad, existand pericolul sa afecteze organele, sa cauzeze leziuni cerebrale si sa puna in pericol viata.

Caldura la varsta a treia declanseaza si agraveaza probleme deja existente

Deranjati de arsita sunt mai ales bunicii. Pentru ei, temperaturile crescute si zapuseala constituie un serios factor de risc pentru sanatate.

De la o varsta incolo, organismul nu mai functioneaza tocmai cum era in tinerete. E ca o masina de mult ”trecuta”, care se indarjeste sa se tarasca de ici, colo. Si care, oricat i-ai calca ambreiajul si ai accelera-o, nu poate trece de cei 80 de km / h. Buni si aia...

Tot de la o varsta incolo, sistemul de termoreglare da semne de oboseala. De fapt toate mecanismele corpului urmeaza aceasta tendinta de a incetini, de a nu mai raspunde cu promptitudine la nevoie.

Situatia se complica apoi si mai mult cand intra in joc si unele probleme, ca de pilda, hipertensiunea. Multi bunici sunt hipertensivi, dar daca urmeaza cu strictete un plan terapeutic specific si o dieta alimentara adecvata, pot duce o viata relativ normala.

Din nefericire, tratamentele pot include produse cu actiune diuretica, nu doar hipertensiva, generand, inevitabil, o pierdere suplimentara de lichide.

Dar hipertensiunea nu ramane singurul semnal de alarma.

Vulnerabilitatea se extinde la toti de etate avansata, cu atat mai mult cand sufera de patologii:

  • Cardiovasculare;
  • Respiratorii;
  • Renale;
  • Neurologice, in special neurodegenerative (nu percep pericolul).

Nu mai putin expuse sunt persoanele:

  • Lipsite de autonomie (depind de altii pentru a se hidrata sau a regla temperatura ambientelor in care se afla);
  • Cu diabet;
  • Cu alte maladii grave.

Deoarece mentinerea temperaturii la un nivel optim suprasolicita toate organele (efortul lor este excesiv).

Deshidratarea are un cuvant greu de spus...

Cauza fiziologica a starilor neplacute si a problemelor care decurg de pe urma valului de caldura, poate fi deshidratarea.

Prin faptul ca varsta a treia inseamna si perceptia eronata a senzatiei de sete, hidratarea e deja destul de dificila.Iar lichidele pierdute raman... pierdute.

Bunicii au tendinta sa bea putine lichide. Pentru a contracara efectul si a forta putin lucrurile, e bine sa faci un scurt popas printre simptomele deshidratarii la varstnici. Tot acolo vei afla si cateva manifestari grave, ce apar in urma unui nivel crescut de deshidratare.

De asemenea, nu uita de masurile impotriva caniculei!

Foto: www.deccanchronicle.com

Vremea are o evolutie surprinzatoare. Daca pana in urma cu vreo saptamana ne venea sa stam la caldurica, deja nu mai stim cum sa ne ferim de ea. E normal. Chiar vine vara.

Insa vara nu inseamna doar lapte si miere. Exista categorii care se resimt de pe urma caldurii, asa cum se intampla si de pe urma ”raului de vreme” sau a meteodependentei. E vorba in special despre copii si bunici. Si ne vom opri la ultimii.

Ingrijire varstnici – Protectie impotriva caniculei: hidratare, informare, medicamente

Cu mic, cu mare, ne pregatim sa renuntam la ghete si haine groase. Si odata cu schimbarea tinutelor, conteaza sa ne modificam rutina.

Ne vom adapta alimentatia si activitatile, ne vom simti mai plini de energie si voie buna. Mai exact, iata cateva reguli ce pot reduce efectele caniculei, cu privire la:

  • Hidratare;
  • Informare;
  • Medicamente.

Hidratare

Prima regula de supravietuire se refera la consumul de lichide. Hidratarea e cruciala la orice varsta, dar mai ales in acest moment al vietii. Deoarece pe masura ce deceniile se indarjesc sa fie tot mai multe:

  • Organismul isi pierde din capacitatea de a conserva apa;
  • Bunicii nu mai percep la timp si suficient senzatia de sete;
  • Corpul se adapteaza tot mai greu la variatiile de temperatura.

Informare

Cresterea temperaturilor nu obliga pe nimeni sa ramana incuiat intre 4 pereti pana cand se duce valul. Insa e oportun ca bunicii sa:

  • Programeze iesirile – In prealabil, e indicata o scurta informare vizavi de conditiile climatice. Indiferent daca ”escapada” se limiteaza la o plimbare pana la abc sau daca urmeaza o iesire la iarba verde.
  • Anunte familia daca pleaca – Fie ca locuiesc singuri sau impreuna cu familia, inainte sa se aventureze sub soarele arzator, e bine sa informeze familia despre destinatie si despre cum se simt.
  • Aiba la indemana un numar de contact – E vorba despre urgente. Nu e exagerat sa intocmeasca o lista cu cateva numere de telefon pe care sa le apeleze in situatii de ”criza”.

Terapii

Un alt obicei extrem de sanatos intereseaza tratamentele in curs si medicamentele:

  • Temperaturile ridicate ale ambientului pot potenta efectele unor produse farmaceutice, ca de exemplu acelea pentru hipertensiune. Persoanelor hipertensive li se recomanda consultarea medicului curant, in vederea controlarii tensiunii arteriale.
  • Pastrarea medicamentelor se face la temperaturi de pana in 25 de grade Celsius. Dincolo de acest prag, multe isi pot pierde din eficienta. Asadar, mare grija unde si cum se tin: musai in ambalajul lor si intr-un loc ferit de actiunea directa a soarelui si de sursele de caldura.

Ingrijire varstnici: Mai urmeaza si alte masuri!

Pentru ca bucuria bunicilor sa nu fie umbrita de stari neplacute, de tulburari agravate de probleme de sanatate deja prezente, e nevoie sa adopte si sa respecte cateva masuri de urgenta. Asa incat sa scape sau macar sa reduca efectele drastice ale urgentelor adevarate:

O parte dintre ele tocmai le-ai parcurs. Speram sa fie de folos (pentru tine sau pentru cineva drag) si sa nu ai vreodata nevoie de interventii.

O alte parte urmeaza... We'll be back again! Asa ca, ramai aproape de blogul Casa mea Eden, o pagina dedicata inclusiv masurilor de ingrijire varstnici, pe langa fel si fel de argumente inspirate din viata la varsta a treia.

Foto: www.nearsay.com

Alzheimer e o maladie neurodegenerativa cu simptome ce difera de la bolnav la bolnav. Probabil ca nu exista centru de ingrijire batrani in care nu a ajuns macar un bunic afectat.

Uneori, persoanele in cauza cer in mod repetat sa mearga acasa, chiar daca e locul unde-si fac veacul. Chiar daca-si petrec timpul in acelasi ambient de zeci de ani.

Este important ca cei din jur (familie, prieteni, personal medical si auxiliar din camine de batrani) sa interpreteze corect reactiile seniorilor, sa stie cum sa le raspunda si cum sa procedeze.

In toata aceasta misiune, comunicarea e cheia.

Cum raspunzi cand un familiar iti cere sa-l duci acasa?

Cu povestioara anterioara, (credem, te-a invaluit in nostalgia ei trista oarecum, dar atat de reala si profunda), ai putut intelege cum arata ”acasa” prin ochii bunicilor cu Alzheimer.

Ti-am dezvaluit si cateva explicatii pentru care maladia se manifesta si prin solicitari (nejustificate) in genul ”vreau sa ajung acasa”. Pentru ca cererea in sine are o cu totul alta semnificatie, cauzata de starile confuzionale care nu prea se intersecteaza cu realitatea.

Clar ca nu poti privi cu nepasare parintele drag care te-a crescut sau bunicul in bratele cui ti-ai petrecut o buna bucata din copilarie, poate si din adolescenta. Insa speri sa-l poti linisti si sa-i usurezi cumva chinul…

Actioneaza cu calm si tact

Vrei sa transmiti liniste, in nicun caz agitatia ta. Felul in care te prezinti tu va influenta starea bunicului in etate. Gandeste-te ca cererea lui vine pe fondul unei stari de tensiune, de anxietate.

De multe ori ajung cateva gesturi simple pentru a-l linisti. Asaza-te langa el si cu voce blanda, castiga-i increderea. Fa-l sa se simta in siguranta. Imbratiseaza-l daca e necesar. Unii prefera sa fie mangaiati, altii se lumineaza si doar la vederea unui zambet.

Evita explicatiile logice

Cu mintile ratacite in alte lumi, bunicii cu Alzheimer pot sa nu recunoasca nici chipurile candva familiare, nici locul de domiciliu. Si oricum nu conteaza. Oricum vor insista cu aceleasi rugaminti.

E in zadar sa explici ca locul e chiar acasa, acolo unde locuieste de decenii, impreuna cu jumatatea, posibil trecuta in nefiinta. Mai mult ca sigur nu-si va aminti nici acest ”amanunt”.

Explicatiile pertinente date bolnavilor cu dementa nu fac decat sa le accentueze agitatia. Ii streseaza si-i determina sa raspunda si mai insistent.

Pierzandu-si capacitatea de a rationa, elaboreaza greu orice informatie li se prezinta. In consecinta, pot reactiona ca atare, convinsi ca nu li se face pe plac sau ca li se refuza lucruri considerate extrem de importante.

Fii de acord si distrage-i atentia

Nu e simplu sa-ti dai acordul in orice spune sau face. Nu e simplu sa aprobi fiecare gest, miscare, vorba si mai ales cerinta de a ajunge acasa. Poti incerca, de pilda, prin a-i spune ”vom merge imediat”.

Apoi muta-i atentia in alta directie, atat cat sa-l distraga de la dorinta sa imaginara. Propune-i activitati pe care le indrageste, care stii ca i-au placut candva (plimbari, lectura etc.).

Sau incearca spunandu-i ca inainte ai vrea sa-i servesti o gustare, un ceai extraordinar de bun etc. Ori ca trebuie sa-si ia umbrela, geaca etc.

Incurajeaza bunicul sa povesteasca despre casa lui. Intreaba-l cu ce-si va umple timpul sau care va fi primul lucru pe care-l va face. Exista o multime de variante prin care il poti abate de la griji si insistente.

Ingrijire batrani cu Alzheimer pas cu pas: Confort, inainte de toate

Cand mai revin aceleasi rugaminti (pentru tine absurde), aminteste-ti ca tot ce-si doreste de fapt este sa se simta confortabil, in siguranta, sa simta protectie. ”Interventiile” vor avea loc din aceasta perspectiva.

Posibil ca nicio strategie nu va functiona de fiecare data (posibil niciodata). Dar merita sa incerci. Si sa diversifici.

Foto: www.istockphoto.com

E crunta viata cu Alzheimer: Tu cine esti? As vrea sa merg acasa!

E crunt pentru cine-si duce veacul intr-un camin de batrani. La fel cum e si pentru cine e inca acasa.

Imi amintesc Craciunul trecut. Imi pare c-au trecut secole... milenii chiar.... Eram cu ea. O priveam cum sade tacuta, linistita, aproape inerta pe scaun, la fereastra.

Era locsorul in care-o zaream adesea cu andrelele-n mana, copil fiind eu. Statea acolo cu orele si-mi povestea de toate, mai cu seama din vremurile sale.

Imi povestea asa cum fac bunicii cu nepotii.

Ii adoram povestile. O adoram pe ea. Cu chipul bland, brazdat de cateva riduri, in ciuda varstei inaintate. Cu ochi molcomi si dragastosi ce-mi dadeau siguranta. Cu vocea-i blanda, cu care ma chema.

Azi privesc acelasi scaun. E si ea acolo, insa doar cu trupul, mintea purtand-o mai departe decat pot eu curpinde cu ochii.

Deodata, hotarata, ma priveste cu acelasi zambet plin de iubire si bunatate.

Vreau sa merg acasa, imi spune. Mi-e dor. Cine ma duce acasa?

Dar esti acasa. Sunt si eu. Nu ma recunosti?

Era EA si totusi nu era EA

Imi e dor de mangaierile sale. Si de povestile ce mi-au colorat copilaria si adolescenta. Si de vacante, si de weekend-uri in care ma refugiam in casa ei si-n bratele sale.

Pastrase zambetul. Acelasi. Dar ochi-i erau incetosati. Nu ma vedea. De fapt ma vedea, dar nu realiza ca sunt EU. Cum nu realiza nici ca era in caminul ei.

Cum s-o duc acasa cand acasa este, ma intrebam. Cum sa-i explic si ce sa inteleg? Cum s-o multumesc?

Am facut cumva. Cu bunatatea si iubire. Cu rabdare si intelepciune. Fara ca o clipa macar sa-mi pierd cumpatul. Si fac de cate ori o aud implorandu-ma s-o duc acasa.

Nu as indrazni nici intr-o mie de ani s-o clintesc din micul sau paradis pe care-l stie si-l simte ca fiind ”acasa”. Atata numai ca nu-si da seama.

Ce inseamna ”acasa”?

Alzheimer e o afectiune ce nu iarta. Se manifesta intr-o mie de moduri mai grave sau mai putin grave.

Se poate intampla ca bolnavii sa insiste pe ideea de a fi dusi acasa. Chiar daca acolo se afla. Nici nu trebuie sa fie rezidenti intr-un camin de batrani.

Pot avea atat de afectate functiile cognitive, incat sa nu realizeze, sa nu recunoasca ambientul, spatiul familiar sau persoanele apropiate.

Cum poti intepreta cerinta sa mearga acasa?

Ca sa-ti raspunzi, cauta mai intai sa intelegi ce inseamna ”acasa” pentru tine. E tot asa si pentru ei.

E locul in care te simti in siguranta si unde-ti place sa stai. Unde-ti gasesti confortul. Unde abia astepti sa ajungi si de unde n-ai mai vrea sa pleci.

E coltisorul in care te regasesti cu mintea, in care te visezi, de care ti-e dor de cate ori imprejurarile te obliga sa te desparti o perioada mai lunga sau mai scurta.

E lumea cu care te-ai conectat si care, oarecum, iti seamana. E universul pe care l-ai construit si l-ai adaptat asa incat sa ti se potriveasca tie ca persoana si personalitate.

Din ce cauza cei cu Alzheimer cer sa ajunga acasa?

Cand un bunic suferind insista sa-l duci acasa, nu e necesar sa iei lucrurile ad literam.

Priveste dincolo de cuvinte. Incearca sa-i patrunzi trairile si gandurile. Incearca sa intelegi cum vede si percepe el conceptul, cu mintea ratacita si ochi tulburi.

Rugamintea sa poate fi singura modalitate prin care reuseste sa-si exprime trairile, poate pentru ca:

  • Se simte singur, cuprins de tristete;
  • Are un disconfort in plan fizic;
  • Exista lucruri care-l agita;
  • S-a schimbat ceva in rutina;
  • S-a modificat ambientul in care traieste;
  • In jurul lui apar noi persoane;
  • Are nevoi ce nu le poate exprima altfel (foame, sete, oboseala etc.).

Ca sa te prinzi daca sa ajunga acasa e ce-si doreste sau daca cerinta e doar transpunerea unui disconfort, incerca sa-i ”citesti” si limbajul corpului. Micile gesturi, modul in care priveste si se manifesta sunt detalii care conteaza.

Ramai alaturi de blogul Casa mea Eden si pe mai departe. Pentru ca revenim si cu sugestii despre cum poti actiona in fata rugamintilor si insistentelor vizavi de ”acasa”.

Foto: www.partnersinhopelaketravis.org

Cum amani batranetea? Daca cineva ti-ar dezvalui metodele, te-ai grabi sa pui cateva in aplicare?

Probabil ca majoritatea se asteapta la potiuni magice, retete miraculoase, strategii sofisticate, diete fenomenale si la multe alte chestiute intr-un ”ton” apropiat.

Te vom dezamagi. Nu exista nici potiuni magice, nici retete miraculoase. Nu exista nimic ”wow”, nimic care sa te dea pe spate si sa-ti taie dintr-un sut vreo 3-4 decenii cu ale lor riduri, dureri si baiuri.

Doar partial insa te vom dezamagi. Exista lucruri din viata de zi cu zi pe care le faci sau nu le faci si care pot da ”tonul”..

Tinerete vs batranete, varsta biologica vs varsta cronologica

Cunosti oameni de 30 – 40 de ani vlaguiti, cu o gramada de probleme (de sanatate si nu numai), carora le pui oricand in carca macar vreo 2 decenii?

Dar oameni de 70 – 80 de ani plini de energie, cu sanatate de fier? Daca nu i-ar trada insemnele timpului pe chip, probabil nu le-ai da varsta.

Exista reprezentanti si-ntr-o categorie, si-n cealalta. Diferenta o face varsta biologica. Nu e aceeasi cu varsta cronologica.

Prima reflecta cum se simte organismul tau. E cea care conteaza. A doua reflecta data nasterii, ce sta scris in cartea de identitate.

Privind in urma bagajul deceniilor, nu trebuie sa spui ”de azi sunt batran si procedez asa” sau ”ma simt asa”.

Nu trebuie sa devii varstnic atunci cand datele buletinului iti spun ”e timpul”, ca asa se cuvine.

NU, nu se cuvine si nicidecum nu e timpul.

Sa ramai cat mai mult tanar depinde de tine. Poti reusi nu doar la nivel psihic si mental, ci si in aspect.

Cum amani batranetea? – Metode cu potential anti-imbatranire

Desi imbatraneste, corpul poate ramane in forma, plin de vigoare. Cu alte cuvinte, poti incetini ritmul cu care avanseaza varsta biologica.

Ce poti face?

Fii o persoana pozitiva

E usor sa fii negativist si sa te justifici pentru orice nereusita, boala etc. Mai greu e sa schimbi macazul.

Bucura-te de fiecare zi. Ia partea plina a paharului. Intotdeauna se gaseste ceva de facut care sa te incarce cu energie pozitiva.

Priveste viitorul cu incantare

E distructiv sa te gandesti cat de batran esti, ca nu mai poti face aia sau cealalta, ca timpul tau a trecut etc.

Fixeaza-te pe actiuni care te incanta, pe care le-astepti cu nerabdare. Intotdeauna vei gasi ceva stimulant cu care sa pasesti inainte prin viata.

Schimba perspectiva

Nu e benefic sa percepi varsta prin gramada de ani si sa crezi ca fiecare decada implica un comportament specific.

Nu poti controla tot. Data nasterii e doar un detaliu. Nu defineste cine esti si cum arati. Si nu se poate schimba, la fel ca patrimoniul genetic.

Alte lucruri conteaza si te definesc. Sunt cele asupra carora ai controlul, ca de pilda comportamentul, gandirea, actiunile.

Ingrijeste-te de alimentatie

Grija fata de tine se ”traduce” si prin modul in care-ti tratezi corpul in plan fizic, din interior, prin alimentatie, de pilda.

Omul e prea putin atent la ce pune in farfurie. Cand e tanar, isi crede organismul invincibil. Dar suntem ceea ce mancam.

Alimentatia-si pune amprenta asupra functionarii organelor. Le poate proteja si prelungi ”valabilitatea” sau, dimpotriva, sabota.

Dupa principii similare procedam si in la Casa mea Eden. Aici punem accentul pe produse bio, din productia proprie. Le oferim rezidentilor o alimentatie cat mai naturala, diversificata, sanatoasa, cu un aport nutritional complet, tocmai pentru a compensa anumite carente.

Ramai o persoana activa

Aspectul tanar si sanatatea fizica si mentala sunt elemente conditionate si de cata miscare faci.

Poti incerca orice forma de miscare, doar gaseste-o pe cea care te incanta:

  • Alergare in aer liber (sunt atatia runner-i de varsta a treia);
  • Sala de fitness (exista personal trainer-i trecuti de 70 de ani);
  • Gimnastica posturala (este esentiala atat pentru motricitate, cat si din perspectiva psiho-sociala);
  • Dans (beneficiile dansului se oglindesc intr-o multime de efecte pozitive) etc.

Miscarea e vitala si pentru prevenirea / controlul unor maladii degenerative precum Alzheimer.

Ce crezi, iti mai pare la fel de greu sa pacalesti timpul?

Cum amani batranetea daca nu intervii in niciun sens? Tu ce faci pentru tine?

Foto: www.medicalnewstoday.com

Intr-o zi, am ridicat privirile spre oglinda doar pentru a-mi suprinde fata. Riduri pretutindeni... Prea multe, prea adanci... Prea dureroase unele. Imi amintesc... primul esec, prima despartire, boala mea...

Azi am decis sa schimb ceva. Sa pun capat atator decenii de suferinta, de nemultumire si frustrari, decenii in care am suportat tot fara sa am curajul sa ma opun.

Azi am decis! Voi reincepe sa traiesc. Mai am niste ani de trait. Vreau sa ma bucur de ei. Merit!

La urma urmei, mai bine batrani singuri decat in proasta companie... Se intampla si la case mai mari, ar spune unii. Asa cum dragostea e fara varsta, e si separarea, divortul. Asa sunt toate despartirile.

Nimeni nu e obligat sa ramana intr-o relatie doar ”pentru ca trebuie”.

NU TREBUIE. Nimic nu trebuie. Nici casatoriile, nici relatiile, nici despartirile.

Cu toate ca acum exista ”divort de argint” (o separare in etate avansata), nu doar ”nunta de argint”, in deceniile precedente astfel de ”evenimente” erau o raritate.

Cuplurile rezistau chiar in contextul unei relatii instabile. Rezistau din cauza multelor prejudecati. Ca sa se protejeze de gura lumii.

In viziunea tuturor, divortul era ca o pata in CV-ul vietii. Societatea pe de-a-ntregul condamna divortul. Atunci. Acum mai putin spre deloc.

Cadrul actual e altul. S-au schimbat imprejurarile in plan cultural si social. Oamenii indraznesc sa faca pasi decisivi. Se indragostesc, iubesc sau se despart si spre ”apus”.

Au mai mult curaj sa-si urmeze propriul drum, bun, rau, asa cum e. Fara alte compromisuri.

Cand lucrurile nu mai functioneaza, cand relatia s-a racit de tot, dupa ”enspe” incercari de a o pune pe roate (sau fara stradanie), decid sa nu mai continue pe acelasi drum. Nu se mai chinuie sa ramana intr-un ”parteneriat” fara viitor.

Dar care e de fapt sursa adevarata a rupturilor?

Posibile motive de divort la batrani

Varsta de pensionare nu constituie o bariera in a pune capat unei relatii / casatorii de zeci de ani. Poate era pe vremuri, cand divortul era considerat un pacat capital sau oricum ceva rusinos, ce nu se cuvenea.

Totusi, cum se explica deciziile de separare?

#1: Probleme financiare

Poate fi o chestiune de disponibilitati materiale, de probleme ce se ivesc cu timpul.

In multe familii, bunicii isi sprijina copiii si nepotii, peste posibilitati si gasindu-se coplesiti de datorii. Gravele dificultati economice cauzeaza divergente si pot genera ruptura.

#2: Varsta in sine

Mai bine-zis diferentele de varsta dintre parteneri pot duce la inevitabilul divort.

O mare departare de ani in buletin poate sa nu faca multa diferenta la inceput. Insa pe masura ce trec anii, poate deveni un obstacol enorm. De aici, dorinta de schimbare.

#3: Plictiseala

Nu ai crede, dar poate fi unul dintre multele motive de divort la batrani.

E posibil si explicabil. Nu toata lumea agreeaza situatia in care-si are partenerul aproape 24 de ore din 24. Desigur, depinde de relatie si de ”piatra de temelie”.

#4: Motive de casatorie gresite

Pe vremuri, asa ca in prezent, oamenii se casatoreau nu doar din dragoste.

Teama de a nu ramane singuri, dorinta de a inchide gura lumii, lipsa de alternative, speranta ca lucrurile se vor schimba sunt doar cateva dintre explicatii. Si cand iubire nu e...

#5: Absenta intimitatii

Privesti probabil cu stupoare punctul motivul. Insa exista dragoste dupa 65 de ani.

Exista in toate aspectele sale. Atat barbatii, cat si femeile au nevoie de momente de romantism, de atentii si chiar de intimitate. Dar pe parcurs, toate se pierd in unele cupluri.

Exista si un ”deznodamant”?

In lipsa partenerului, in lipsa familiei, in lipsa... in general, si cu nevoi cu carul, unii seniori ajung la azil. Sau in fine, la un centru de ingrijire batrani. Nu e neaparat rau, dar nici neaparat bine.

Depinde de structura. Unele centre chiar au meritul sa lumineze vietile intunecate si chipurile umbrite.

Stii si tu un astfel de centru? Ai trait o experienta similara cu propria relatie? Sau poate ai ca exemplu ”falimentul” parintilor, a unui cunoscut?

Foto: www.wtop.com

Ba e soare, ba ploua. Ba e cald, ba se infriguieste serios. Pe alocuri vant si ceata. Si dupa o scurta revenire a vremii, natura continua sa-si reverse parca nemultumirile prin fel si fel de fenomene meteorologice.

De pe urma acestei revolte, trag ponoasele categoriile cele mai sensibile in fata schimbarilor radicale ale vremii. Si sensibile de felul lor.

Sunt meteodependentii, iar problema lor se numeste meteodependenta. Este comuna si unui centru de ingrijire batrani asa ca al nostru. Unde ne straduim in fel si chip sa aducem zambetele pe buze ”musafirilor” pe care-i gazduim. Sa le luminam zilele si vietile.

Si pentru ca privim cu seriozitate orice mica deficienta si neplacere cu care se confrunta, consideram utila si tema pe care-am ales-o pe ziua de azi.

Centru de ingrijire batrani: Despre meteodependenta seniorilor

Azi sunt bine, iar maine se trezesc cu dureri de cap si apatie. Se simti rau, epuizati, chiar depresivi. Uneori ii ia cu moleseala, le creste tensiunea, ii apuca dureri de cap, articulare etc.

Si nu inteleg de unde pana unde. Totul se poate intampla fara o cauza clara. Dar macar un ”vinovat” sigur exista si are legatura cu starea vremii, mai ales cand e indaratnica si nestatornica asa ca in ultimele saptamani.

Ce este meteodependenta?

I se mai spune ”rau de vreme”. Pentru ca sunt schimbarile in conditiile climatice ca-l declanseaza. Nu e o patologie propriu-zisa, insa poate da peste cap viata oamenilor. Le inrautateste starea generala, in special psihicul.

Cum spuneam, nu descrie o maladie adevarata, ci doar un grup de manifestari. Acestea isi fac simtita prezenta in plan psihic (cu precadere) si fizic, fiind rezultatul unor modificari bruste sau progresive de clima.

Ce o declanseaza?

Meteodependenta nu se dezlantuie cu una cu doua, ci in prezenta mai multor factori oscilanti:

  • Umiditatea aerului;
  • Presiunea atmosferica;
  • Valorile termice;
  • Fenomenele meteo extreme;
  • Tranzitul la ora de vara;
  • Clima in sezoanele ”de trecere” etc.

Impreuna sau separat, toti acesti agenti externi pot actiona cu agresivitate asupra organismului. Nelasandu-i suficient timp sa se adapteze, il supun la un stres suplimentar inca dinainte cu 2-3 zile de schimbarea propriu-zisa.

Cu cat factorii implicati sunt mai multi, cu atat mai multe si accentuate vor fi si simptomele.

Centru de ingrijire batrani: Despre categoriile predispuse

Nu toti oamenii au aceeasi sensibilitate in fata schimbarilor atmosferice. Insa mai mare dispozitie au subiectii cu o emotivitate particulara. Efectul este si mai accentuat daca parcurg o perioada ”neagra” a vietii.

”Victime” mai pot fi oameni ce trec prin perioade de stres intens si toti cei cu o slabiciune neuropsihica. La fel de expus poate fi oricine simte ca ii este greu sa se adapteze la un nou context.

Meteodependenta poate lovi pe oricine, independent de varsta sau sex. Printre categoriile cele mai vulnerabile se regasesc ambele extreme de varsta:

  • Tineri in crestere (copii, adolescenti);
  • Persoane in etate.

La acestia din urma, tulburarea e posibil sa apara pe fondul unor probleme de sanatate specifice (afectiuni neurologice, psihiatrice, articulare, cardiace, degenerative).

De pilda, la cine sufera de reumatism sau de dureri articulare, disconfortul se accentueaza pe fondul unor fluctuatii termice agresive.

Totodata, un hipertensiv are mai multe sanse sa experimenteze episoade de palpitatii, tahicardie etc. in prezenta oscilarii parametrilor atmosferici.

Crezi ca am epuizat argumentul?

Am ajuns doar la finalul postarii... Mai e pana sa finalizam ce avem de spus despre meteosensibilitate.

Asteapta-ne, venim! We’ll be back soon! Doar iti suntem datori cu simptomele. Sa stii daca asa se explica starea nasoala, letargia, somnolenta in cazul tau sau in cazul altora.

Si pentru ca ne place sa te avem alaturi, ce-ar fi ca pana la urmatoare ”sedinta”, sa rasfoiesti paginile site-ului nostru? Ocazia e numai buna sa descoperi adevarata fata a caminului de batrani particular Casa mea Eden.

Foto: www.compoundingexpert.com

Sunt pe lume centre pentru varstnici in fel si chip. Moderne, cu aer de-acasa, ce-si primesc oaspetii cu caldura si voie buna. Sau mai delasate, cu aer ponosit, rigide, invechite, ce par a nu se-mpaca deloc cu traiul bun.

Tot la fel sunt si unii oameni. Varstnicii. Unii-s deschisi la minte, plini de energie, saritori si dragastosi, dar fara sa exagereze. Altii, dimpotriva, sunt doar iuti la vorbe si-n obiceiuri, mereu posomorati sau pusi pe harta, mereu cu nasul prin treburile descendentilor.

Centre pentru varstnici – 4 Greseli pe care sa nu le faci cu propria familie

Iata un scurt ghid despre ce SA NU FACI ca sa nu strici conexiunea infiripata intre tine si mai tinerele vlastare ale familiei.

Chiar daca varsta a treia te-a inzestrat cu o mare de intelepciune si stii cate-n luna si in stele despre tot si toate.

Chiar daca anii de truda ti-au ingrosat bugetul sau daca prin experienta vietii te consideri indreptatit sa dai sfaturi tuturor.

#1: NU INVADA teritorii si persoane!

Daca vrei ca fiul tau sa nu te urasca intr-o zi nu foarte indepartata, respecta niste limite. Nu te comporta ca o persoana invadenta.

Nu e necesar sa stii totul (unde se duce, cu cine, cat cheltuie etc.). Au trecut vremurile pe cand mai avea nevoie sa-i tii socoteala vietii personale.

#2: INCETEAZA cu dragalasenii in exces!

La orice varsta, un parinte bun e un parinte grijuliu. E unul care-si arata atentia fata de apropiati. E unul amabil cu tot ce tine de familie, pana si de familia extinsa.

Pana aici, perfect! Dar nu sari calul! Copiii, adulti deja, se pot simti deranjati daca, in continuare, sunt tratati ca in vremea scolii, ca in vremea cand aveau nevoie de ”interventii”.

#3: NU IMPUNE conditii (de niciun fel)!

De mici, parintii isi umplu cu daruri copiii. Gestul poate fi dragut, asteptat, apreciat si justificat. Dar nu si daca darurile devin de fapt instrumente pentru a-i obliga spre un anume comportament.

Si in niciun caz nu reprezinta o moneda de schimb ce-ti lasa mana libera sa conditionezi destinatarii.

Pe de alta parte, cadourile insotite de un lung sir de fraze ce incep cu ”daca” isi pierd semnificatia si rostul. Nu mai sunt cadouri, ci poate unelte de santaj. E prea mult spus?!

#4: RENUNTA sa mai dai sfaturi invechite!

In general, lumea obisnuieste sa faca recomandari de tot felul. Din pacate, persista chiar si in domenii unde nu-si demonstreaza competentele.

Insa cand ceilalti nu cer sfaturi, nu solicita indicatii, se prea poate sa nu fie chiar atat de dorite. Ba ma mult, sa le lipseasca utilitatea.

In mod similar actioneaza si multe persoane in etate, unse cu toate alifiile de-a lungul deceniilor.

Dar batranetea nu justifica in vreun fel gandirea depasita. Nici obiceiul de a da sfaturi iesite din trenduri, ce se potriveau poate in urma cu o jumatate de secol. Tot ce se potrivea ”pe vremea ta”, mai mult ca sigur ca nu se adapteaza zilelor prezente.

Batranetea nu inseamna neaparat cumpatare

E o vorba. Cine n-are batrani sa-si cumpere. Pentru intelepciunea lor si experienta de viata. Pentru sprijinul material sau mana de ajutor in cresterea nepotilor. Si pentru o sumedenie de alte lucruri.

Dar in anumite imprejurari, aceiasi bunici ”pretiosi” reusesc sa indeparteze familia. Reusesc chiar sa sadeasca samanta de ura. Reusesc s-o alimenteze prin gesturi marunte, prin vorbe lipsite de capatai, prin actiuni exagerate.

Pentru ca dupa cum vezi, batranetea nu inseamna neaparat cumpatare...

Cine-ar fi spus?!

Foto: www.verywellfamily.com

Pentru noile generatii, ingrijirea parintilor varstnici devine o provocare. Iar raportul dintre ”tabere” descrie o constanta fluctuatie intre cea mai radianta fericire si cea mai profunda pierdere a stapanirii de sine.

Ingrijirea parintilor varstnici declanseaza furie

In trecut, nu foarte in trecut, rareori cineva ajungea sa marcheze in povestea vietii atatea decenii incat sa fie considerat batran.

Intorcandu-te cu mintea nu mai departe de inceputurile secolului XX, vei intalni in istorie putine cazuri de oameni ajunsi la o etate atat de avansata, incat sa necesite ingrijire o perioada indelungata. Asa cum se intampla azi, cand totul se poate prelungi ani de zile.

Oricine recunoaste ca ”procesul” constituie poate cea mai clara dovada de iubire. De intensa iubire. Dar la fel de mult este unul extrem de complex.

Pe de o parte, poate consolida raportul parinte-fiu / fiica, apropiind si mai mult partile.

Pe de alta, va genera un flux intreg de emotii. Si nu doar de bucurie si nostalgie. Nu doar de recunostinta si devotament. Ci si de tristete si durere, de frustrare si vinovatie. Si mai ales de extrema iritare. De manie data de starea de neputinta (posibil).

Iar in cazurile parintilor cu Alzheimer, se adauga si durerea de a asista la pierderea progresiva a parintelui, mana-n mana cu procesul de degenerare cognitiva.

Pe fondul oboselii, apare epuizarea fizica si psihica. De aici furia. Cu atatea angajamente pe care fiecare le are in viata personala si profesionala, este o reactie normala in societatea de azi.

Sfaturi pentru gestionarea furiei

Nu trebuie sa te invinovatesti. Frustrarile nu-si au locul. Esti o fiinta umana. E destul de greu sa gasesti echilibru in toate privintele, fara sa te lasi pe tine pe ultimul plan. Dar nu e imposibil. Si pentru furie exista remedii:

Invata sa te ierti

Acorda-ti circumstante atenuate pentru toate episoadele de frustare si de nervi intinsi la maxim. Si te iarta. Uneori, ai dreptul si tu la iesiri. Nimeni nu e perfect.

Aminteste-ti ca de atatea ori inainte ai actionat ca la carte, cu o excesiva rabdare. Inca te intrebi de unde atatea resurse. Nu te-ai enervat, ci ai fost compasiunea intruchipata.

... Si sa te apreciezi

Pentru ce faci nu exista raspalata. Cel putin nu alta decat multumirea de sine. Ca poti fi aproape parintelui ce ti-a insotit pasii de cand ai deschis ochii in aceasta lume.

Analizand optiunile, foarte probabil ca nu ai alternative. Ti-ar fi fost mult mai usor cu cineva specializat. Dar cum nu toata lumea are un camin de batrani cu conditii extraordinare la coltul strazii...

Gaseste ”originea”

E greu sa-ti pastrezi calmul cand cineva urla la tine. Cand te agreseaza verbal sau fizic. De fiecare data fara motive aparente. Dar ia-ti un ragaz si vezi ce declanseaza comportamentul impropriu la persoana pe care-o ai in grija si te enerveaza atat de tare:

  • Are memoria afectata, de aici invazia de intrebari repetitive;
  • E sub tratament farmacologic si e vorba despre efecte secundare;
  • Nu te recunoaste si te considera o persoana straina;
  • Are acele reactii fara vreo legatura directa cu tine etc.

Doar intelege ”sursa”. Iti va atenua si tie din rabufniri.

Acorda-ti o pauza

Daca din cand in cand simti nevoia de relaxare, nu e pacat sau dovada de iresponsabilitate. Dar te-ai gandit sa implici si persoana draga de care te ocupi?

Gandeste-te la ceva ce face placere amandurora. Cu potentialul sa detensioneze conexiunea, sa ofere usurare in momentele de conflict.

De pilda, pune o piesa muzicala dansanta. Pe langa beneficiile fizice ale dansului, de necontestat, muzica in sine are o actiune calmanta.

Sau scoate de la naftalina albumele cu fotografii vechi si priviti-le impreuna. Ori cauta un film pe care-l adori.

Toate aceste activitati recreative, atat de simple, pot avea un impact semnificativ asupra ambelor parti.

Foto: www.aarp.org

Nu-l considera centru de batrani! Desi este oarecum... Mai mult e o localitate in care varstnici afectati de dementa si cu Alzheimer pot duce un trai normal. Desigur, in limitele a ce poate insemna normalitate atunci cand mintea e ramasa blocata undeva in trecut.

Oraselul centru de batrani pentru Alzheimer

Ca rezidenti permanenti, numara 152 de suflete (fiecare cu gandurile si baiurile sale), repartizate in 23 de case inconjurate de spatii verzi, alei si fantani.

Este Hogewey, din Olanda, oraselul destinat celor parasiti de memorie. Il separa de ”restul” lumii doar un zid si o poarta dubla, de sticla, singura cale de acces pentru familiari si prieteni.

Se afla la numai o jumatate de ora distanta (cu trenul) de Amsterdam si se intinde pe o suprafata de vreo 1,5 hectare. Ca sa intelegi mai bine, e cam tot la fel de mare cat 10 terenuri de fotbal laolalta.

Desi de la distanta arata ca un orasel, in realitate e vorba despre un centru de batrani adevarat. Doar ca se prezinta intr-o formula mai putin conventionala.

Organizare alternativa

La Hogewey, toate cele 152 de locuri sunt ocupate. Rareori se elibereaza cate unul. Se intampla doar odata cu trecerea in nefiinta a vreunuia dintre oaspeti.

Fiind organizat ca un mic centru urban, ”locuitorii” au sansa sa se simta fix ca acasa, asa incat sa-si traiasca ultimii ani cu seninatate. Nu exista sali de asteptare anoste. Nici nu se simte mirosul tipic de dezinfectant din azilurile traditionale.

Daca nu ar fi toate acele priviri absente, Hogewey ar putea usor trece drept o localitate ca oricare alta.

Rezidentii

”Drept de sedere” au doar persoane afectate de dementa, in special de Alzheimer in stadii avansate. Toti traiesc in mici grupuri, a cate 6-7 persoane, repartizati in cate o casa, in permanenta sub atenta supraveghere a 1-2 insotitori.

Fiecare varstnic are propria camera. Cu restul ”locatarilor” imparte in schimb spatiile menite la intrebuintari in comun (sala de mese, sufrageria, bucataria etc.).

Activitatile

Hogewey este un loc unde activitatile zilnice si cele recreative nu sunt restrictionate, ci dimpotriva, incurajate.

Aici, bunicii pot repeta orice secventa din rutina lor de alta data, de la sesiuni de gatit si de cumparaturi, pana la delectarea in compania unei halbe de bere sau a bucatilor muzicale preferate.

Dispun de supermarket, de posta si de coafor. Au chiar si un teatru, care serveste si ca cinematograf pentru proiectii de filme.

De asemenea, au posibilitatea sa frecventeze cercuri si cursuri de pictura, de muzica sau sah. Iar daca vor, se pot prezenta si la ore de fitness.

Au si un birou turistic, unde familia poate inscrie bunicul cazat la variate alte activitati, inclusiv la excursii in afara ”fortaretei”.

In acelasi timp, beneficiaza de toate serviciile de ingrijire si medicale pe care le implica maladia in sine si / sau varsta avansata.

Locuintele

Oaspetii oraselului se bucura de locuinte personalizate, amenajate cu gust si intr-un anume stil. Practic, exista 7 ”tipologii” de case.

”Traditionala” este tipic olandeza, cu multe bibelouri, perdelute, perne si alte elemente de decor. O apreciaza in special fosti intreprinzatori sau comercianti.

”Culturala” are o amenajare mai simpla. Decoratiunile specifice sunt inlocuite cu instrumente muzicale si pereti doldora tablouri si carti. Aici gasesc ”rezervare” cei care in viata au iubit artele si cultura.

Mai e apoi ”Upper class”, unde ambientul si arhitectura urmeaza o linie mai eleganta, mai moderna. Sa o prefere sunt persoane exigente, obisnuite cu confortul si traiul sofisticat, fara lipsuri.

Nu lipsesc nici modelele:

  • ”Homely”, dedicat gospodinelor preocupate de preparate gastronomice;
  • ”Urban”, pentru pacientii proveniti din centrele urbane;
  • ”Cristian”, rezervat bunicilor foarte religiosi sau celor sobri;
  • ”Indonezian”, ce devine camin pentru imigrantii din ex coloniile olandeze.

Sanitarii

Pe langa rezidenti, mai exista personal sanitar si auxiliar (in numar de 240), toti calificati, care joaca un dublu rol.

De pilda, infirmierii si ingrijitorii imbraca hainele comerciantilor, gradinarilor sau a unor cetateni obisnuiti. Ei se ocupa si de gatit sau de spalat rufe. Tocmai pentru a completa si mai mult iluzia de normalitate.

Lasand deoparte halatele albe, impreuna cu camerele de supraveghere, pot controla sanatatea bunicilor de la distanta, fara sa deranjeze. Fara ca oaspetii sa-si dea seama in vreun fel ca se afla intr-o unitate medicala.

Foto: www.businessinsider.com

Cand un varstnic nu mai are rude aproape ce se pot ocupa de el sau daca un handicap ii reduce din posibilitatile sa se descurce singur impune gasirea unor alternative cat mai bune. Asadar, cum alegi caminul de batrani pentru o persoana draga?

Decizia e destul de delicata. Intrucat nu te poti baza pe primul centru aproape de locuinta ta, nici pe primul azil pe care ti-l recomanda Google in urma cautarilor.

Pentru ca ”tranzitul” din caminul propriu intr-un azil sa fie cat mai bine acceptat, cu cat mai putin consecinte, e nevoie sa gasesti o structura care se adapteaza bunicului sau parintelui in etate.

Cum alegi caminul de batrani pentru un prieten sau familiar?

Criteriile sunt multe. Important este sa te tii de acelea care conteaza.

Cauta, cauta, cauta!

Exceptand putinele situatii in care ai un centru de batrani chiar in coltul strazii, cu servicii complete (ingrijire medicala si conexe), totul incepe cu o cautare serioasa. Pe Google, intreband pe ici, pe colo etc.

Musai va exista si o lista, chiar daca in ea ai cuprins abia 2-3 aziluri.

Daca nu mai exista alternative, ce sa faci?

Programeaza o vizita!

De la distanta e destul de greu sa intuiesti care structura se impaca cel mai bine cu nevoile varstnicului ce are nevoie de asistenta specializata. Asa ca, incepe cu un telefon la numarul de contact.

Stai cu atentia concentrata si pe discutia propriu-zisa, chiar daca e telefonica. Din cateva schimburi de replici iti poti da seama de amabilitatea sau indiferenta interlocutorului.

Cu acest prilej iti vei da seama cu ce fel de oameni ai de-a face si daca merita sa programezi ori nu o vizita.

Sa vina intrebarile!

Dupa ce ai pus ochii pe un centru de batrani, nu porni de-acasa pana nu intocmesti o lista cu intrebari referitoare la modul in care se ocupa de varstnici. Daca e cazul, intreaba cat sunt de pregatiti sa gestioneze problemele persoanelor care nu mai sunt autosuficiente.

E dreptul si datoria ta sa te informezi. Ca sa nu iti para rau apoi ca te-ai abtinut, de teama sa nu deranjezi. Sau ca nu ai dat importanta unor detalii.

Cu vizita inainte!

Stabilite toate lucrurile dinainte, urmatorul pas inseamna o prima vizita. In ansamblu, te poate convinge ca e ceea ce cauti. Dar nu e musai ca realitatea sa se prezinte precum crezi.

Cum cea dintai impresie conteaza, stai cu ochii pe fiecare detaliu:

  • Luminozitatea ambientelor;
  • Nivelul de curatenie;
  • Suprafata incaperilor;
  • Felul in care miroase;
  • Starea peretilor interni si externi;
  • Starea mobilierului;
  • Dotarea grupurilor sanitare;
  • Prezenta unei gradini, curti;
  • Linistea din imprejurimi etc.

Si alimentatia conteaza!

Cum bine stii, regimul alimentar constituie o piese de baza al puzzle-ului. Si nu se poate neglija. La varsta a treia, e necesara o alimentatie cat mai hranitoare si diversificata.

Dieta trebuie sa contina nutrienti esentiali pentru sanatatea fizica si mentala a varstnicului, tocmai pentru a putea compensa eventualele carente.

Pe de alta parte, se va pune accentul pe produse cat mai proaspete si de calitate, pe cat posibil, gatite in cadrul respective unitati de primire.

Atmosfera spune tot!

Tragi cu ochii si la restul rezidentilor (par fericiti, multumiti?), iar daca apuci si la vizitatori. De asemenea, nu sari peste ce-i mai important, anume peste atitudinea si comportamentul angajatilor.

Modul in care-si trateaza oaspetii spune multe despre atmosfera care vrand-nevrand se incheaga la sediul centrului.

E nevoie de armonie si intelegere pentru ca cei aflati in suferinta sau cu nevoi speciale sa se poata bucura cu seninatate de ultima suta de metri din cursa vietii.

Iar cand persoanele responsabile de servici medicale si servicii suplimentare (animatie, ingrijire corporala, consiliere psihologica etc.) sunt bine pregatite si amabile, viata seniorilor se afla pe maini bune.

Foto: www.sweetcaptcha.com

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!