Casa mea EDEN - Casa Mea Eden - Camin de Batrani Particular Soimi, Oradea, Bihor

Cu totii ne-am dori parintii sa traiasca vesnic. Sa nu imbatraneasca nici cand devenim la randu-ne parinti varstnici si bunici cu puzderie de nazdravani umplandu-ne casele si vietile.

Ne dorim sa-i avem langa noi, cu o vorba buna si potrivita, plina de intelepciune si iubire, chiar si cand firele carunte predomina peste podoaba noastra capilara. Ne dorim sa le simtim prezentele chiar si cand deceniile ne brazdeaza izbitor de tare chipurile.

Macar de-ar fi atat de simplu... Ca sa ne fie si noua simplu. Si toata povara sa ramana pe umerii lor. Ca ei stiu mereu cum sa faca...

Scrisorea unui tata aproape in varsta catre fiul sau

Pot fi gandurile emotionante ale parintelui tau. Pot fi ale tale catre copilul tau, ganduri de azi sau de maine.

Nici nu conteaza ale cui sunt de fapt atata vreme cat se infig cu toata puterea in sufletul si-n mintea cui le asculta. Si nu mai vor sa plece.

Le-am ascultat la randu-mi, mai bine-zis le-am citit negru pe alb, iar acum le transmit mai departe, sper cuprinzatoare si profunde.

”Dragul meu fiu,

Tare-as fi dorit sa mai raman langa tine o vreme. Aveam ani buni inainte, ani in care-as fi vazut cum cresti, cum din copilul pe care mi-l amintesc, te pregatesti sa devii un tanar vrednic si de nadejde pentru familia ta.

As fi dorit, insa nu prea mi s-au potrivit socotelile.

Am crezut mereu ca voi imbatrani. Ca voi imbatrani nu doar atat cat destinul mi-a permis. Ca voi imbatrani atat cat viata ingaduie si altora. Ca voi apuca anii de pensie in care ma voi opri cu totul doar pentru a ma odihni, doar pentru a te privi, doar pentru a-ti fi de ajutor si prezent c-o povata.

As fi dorit sa-ti fericesc zilele vazandu-ma batran. Si sa-ti pierzi uneori rabdarea uitandu-te la mine cum abia de-mi misc trupul obosit de munca, cum abia de-mi indrept spatele garbovit, cum abia de-mi tarasc picioarele ce se incapataneaza sa ma mai asculte.

Am crezut ca voi fi langa tine in ziua cand vei trece pragul maturitatii, cand te vei indragosti intaiasi data si apoi ultima oara, dupa care vei intra in lumea barbatilor adevarati.

Am crezut mereu ca voi fi acolo la fiecare eveniment important din viata ta. La terminarea studiilor, la prima intalnire, la pasul cel mare, la ziua cand la randu-ti vei deveni parinte...

Oricum, cu fiecare prilej, te-as fi indrumat cum as fi stiut si as fi putut mai bine...

Dar iarta-mi graba, fiule drag. Iarta-ma ca destinul a avut alte planuri cu mine...

Daca acum citesti aceste randuri si ultimele mele ganduri, se vede treaba ca mi s-au sfarsit zilele si traiul. Credeam ca se va intampla mult, dar cu mult mai incolo, peste cateva decenii, poate.

Insa daca totusi firul vietii a ajuns la capat, daca nu voi mai putea fi langa tine, doar aminteste-ti ca gandurile mele te vor insoti vesnic.

Asa cum soarele e vesnic pe cer, neclintit, hotarat sa calauzeasca lumina...

Asa cum stelele galaxiei raman impietrite chiar dupa ce li se curma existenta...

Asa cum planeta albastra iti va fi casa tie si multor generatii de acum inainte...

Asa cum vesnic e universul, asa sunt si gandurile, si dragostea mea pentru tine.

Cu drag, o-mbratisare calda si sincera, ultima de la al tau parinte.

Tata.”

Cugetare finala

Cu totii ne-am dori parinti varstnici. Sa ajungem sa-i vedem la varsta a treia si poate la a patra varsta. Sa-i insotim in batranetea lor frumoasa.

Insa nu toata lumea se bucura de acest privilegiu din pacate. Destinul nu intreaba pe nimeni ce preferinte are cand ii curma firul vietii sau ii asterne dinainte-i felurite incercari.

Anii vin si trec... Pleaca pur si simplu, se scurg printre degete precum clipele...

Totusi, ne-am vrea parintii nemuritori. Sa nu faca nimic, doar sa existe, sa-i stim aproape. Cu gandul si cu soapta...

Foto: www.shutterstock.com

Ingrijirea varstnicilor in familie poate ridica probleme insemnate. Misiunea e mai complicata decat pare, iar problemele aferente, indeosebi trairile sufletesti, greu de gestionat. Mai cu seama cand batranetea se asociaza cu o dizabilitate.

Ingrijirea varstnicilor in familie si sentimentele de vina

De-a lungul experientei cu familiile bunicilor recuperati la Casa mea Eden, am inteles cat le poate fi de greu. Si nu e vorba despre oboseala, nopti nedormite si cheltuiala, ci despre sentimente.

Oricat de puternica e o persoana, uneori clacheaza. Emotiile devin coplesitoare in momentul in care-si vede propriul parinte sau pe cineva drag imobilizat la pat, cu o mare suferinta fizica / psihica.

Se intampla cu atat mai mult cu cat se simte neputincios sa-i ofere alinare. Pentru ca nu poate, nu stie, nu are timp etc.

Sentimente de neputinta vin la pachet mai intai tristeste, apoi cu stres, nervozitate si chiar cu mustrari de constiinta si cu vinovatie. Majoritatea apar in urma unor false credente, a unor idei prestabilite in care oamenii ajung sa creada.

Ei bine, acestea sunt doar mituri, realitatea avand de fapt alta infatisare.

2 Mituri comune pe marginea sentimentelor de vina

De multe ori, aparentele inseala...

Mitul #1: Indiferent cat te straduiesti, nu va fi indeajuns

Cine are in grija un varstnic, poate bolnav, e convins ca trebuie sa-l insoteasca si sa-l asiste 24 de ore din 24. E convins si ca poate mai mult de-atat, ca trebuie sa renunte chiar si la putinele ore de somn sau de relaxare, doar pentru a aveam mai mult timp impreuna.

Care este adevarul si ce poti face?

E un gest minunat sa te dedici parintelui drag, bunicului sau cuiva din familie. Desigur, apreciat de cel in cauza. Insa nu te gandi ca e insuficient. Sau situatia va deveni mult prea apasatoare.

In situatii extreme, stresul se va transforma-n depresie. Iata de ce e necesar sa gasesti un punct de echilibru, o situatie de mijloc in care sa nu te neglijezi nici pe tine.

Daca nu te descurci pe contul tau, nu e o rusine sa ceri ajutor unui centru de ingrijire sau unor persoane specializate, ce pot oferi asistenta la domiciliu daca este ceea ce doresti. Chiar pentru cateva ore, atat cat sa te desprinzi putin de ”povara” si sa-ti revii.

Mitul #2: E vina ta daca starea celui drag se inrautateste

Adesea, cine imbraca haina ingrijitorului la domiciliu se considera responsabil de agravarea starii apropiatului, crezand ca greseste undeva. E convins totodata ca facand eforturi mai mari, sanatatea i s-ar putea imbunatati, ca problemele mentale / fizice ar trece de la sine.

Care este adevarul si ce poti face?

Si de asta data imaginea creata in minte difera de realitatea lucrurilor. Varstnicii bolnavi se pot recupera o vreme. Dar e o situatie de moment. Exista cazuri particulare in care pana si pacienti terminali se trezesc. Este insa doar ultima zvacnire a trupului insetat de viata

Oamenii imbatranesc. Le imbatraneste corpul, functiile organismului incep sa dea semne de oboseala. La fel si organele. Indiferent de stare, la varsta a treia si a patra nu te poti astepta la o refacere miraculoasa.

E imposibil ca ei sa intinereasca, sa zburde ca la 20 de ani sau sa aiba energia si pofta de viata de la 30. Si oricum ar fi, vindecarea nu depinde doar de tine si de capacitatea de a-ti indeplini sarcinile.

Inca o data, poate fi binevenita o mana de ajutor din exterior, atat cat sa-ti mai usureze din povara. Sa stii ca responsabilitatea nu cade toata doar pe umerii tai.

Foto: www.staffrelief.ca

Uite un argument de sezon, asa, de diversificare... Ne-am gandit sa fie de folos cuiva... Ca tot e toamna-n toata regula: activitati tomnatice pentru bunici si pentru cine a atins varsta a treia ori a patra.

E toamna... Toamna plina de bunatati, generoasa de felul ei. E toamna ce umple mesele cu bucate si vazduhurile de miresme de care n-ai mai vrea sa te desprinzi. Toamna cu voiosie in inimi, cu chef de miscare, de creatie, de deconectare.

Activitati tomnatice pentru bunici

E toamna... O bucurie-n plus pentru purtatorii de par grizonat si de brazde ferme pe chip. Vine c-un zambet incurajator pentru ”tineri” ce tanjesc dupa linistea serilor petrecute in gura caminului, depanand poate amintiri din indepartatul secol trecut.

E toamna... Si venim cu cateva idei de activitati tomnatice pentru bunici. Care sa-i inveseleasca, sa-i destinda, sa-i imbarbateze, sa le-arate ca exista batraneti minunate.

Ca e pacat sa-i lasam tintuiti in odaile lor, poate singuri, poate in uitare, poate asteptand doar ca timpul sa treaca si sa le usureze povara anilor in care au plans, au suferit, s-au chinuit.

Plimbari

Ce poate fi mai placut cand soarele abia de are putere sa ridice mercurul termometrelor, decat o plimbare in sanul naturii, ascultand freamatul padurii si clipocitul apelor? Lasand razele blande sa incarce corpul cu energie si vitamina D?

La Casa mea Eden, incurajam miscarea si incercam prin orice mjloace sa combatem sedentarismul rezidentilor. Nu degeaba, de cate ori vremea se arata favorabila, propunem si organizam iesiri in imprejurimi.

Cine-a fost pe la noi, stie ca avem locuri minunate, neatinse parca de interventiile omului, la cativa pasi de centrul de ingrijire.

Lucru manual

La batranete, timpul se scurge parca la fel de molcolm si nehotarat precum miscarile bunicilor. Pentru a le da un imbold si a-i trezi din letargie, un dram de creativitate face minuni.

Pare-se ca nimic nu da rezultate mai bune decat latura artistica, de multe ori ascunsa in spatele unor chipuri ursuze, a unor minti ganditoare, a unor corpuri epuizate, explicabil de altfel.

Chiar fara sclipirea de geniu, ”tinerii” pot deveni adevarati artisti creatori de arta (desen, pictura, bricolaj etc.). Toate aceste activitati relaxeaza, stimuleaza functiile cerebrale si pot chiar servi la ameliorarea unor tulburari din sectorul psihiatric.

Gradinarit

O alta propunere pentru bunici (si nu doar pentru ei) este gradinaritul, foarte accesibil oricui are 1 mp de pamant in fata casei sau dispune de o mica terasa pe care-o poate umple cu ghivece si jardiniere.

Si nu e o alegere intamplatoare. Pentru ca activitatea are efecte surprinzatoare. Revitalizeaza practic corpul pe de-a-ntregul. Ingrijirea si cultivarea plantelor (legume si zarzavaturi, flori etc.) solicita deopotriva partea mentala si cea fizica.

Considerate terapii alternative pentru Alzheimer, activitatile ”antreneaza” corpul si mintea, indiferent daca e de intretinut doar un ghiveci cu orhidee sau o mica gradina.

Si mai avem atatea!

Si mai aveam atatea idei... Toate spre multumirea cui ne-a ales sa-i devenim camin si casa...

Iar pana la urmatoarea noastra intalnire...

Aproape ca-ti miroase a struguri zemosi si castane coapte, a placinte aburinde si a lemne trosnind in foc. Aproape ca nimeni nu-si mai aminteste de arsita verii intarziate si plina de capricii pana pe final.

Cine sa-nteleaga sezonul acela (vara) indaratnic fara pereche, ce nu lasa plamanii sa respire-n voie, nehotarat cateodata, iar alteori decis sa rabufneasca cu toate toanele sale?

Bine ca s-a dus in drumurile lui, pe la alte suflete, prin cealalta emisfera, sa le mai umple si pe ele de zadufuri si sa le imbuibe cu gradele sale multe.

Cine sa-nteleaga stagiunile cu care mai face pereche? Fiecare cu mofturile si cu frumusetile sale, cu asteptarea si placerea.

Si nu ne plangem, dimpotriva. Ne bucura ca suntem inca. Si tragem speranta ca vom fi tot aici sanatosi, in formatie completa, barem pan’ la anul cam prin aceasta vreme...

Foto: www.ssww.com

Ti-ai pus vreodata intrebarea ce mananca Regina Elisabeta a Marii Britanii de reuseste sa se tina pe pozitie la o varsta la care majoritatea nici nu viseaza? Si nu oricum, ci la carma unui intreg regat, in calitate de suverana.

Desigur, o ajuta si patrimoniul genetic, mama ei incheind socotelile cu viata la onorabila varsta de 101 ani. Dar nu ajunge sa ai gene bune... Mai trebuie si o alimentatie pe masura.

Ce mananca Regina Elisabeta la fiecare masa?

Daca credeai ca are un regim special... Ei bine, credeai bine. Programul alimentar e atent organizat, iar preparatele culinare, cu grija alese. Nu degeaba se spune ca suntem ceea ce mancam.

Si tot nu degeaba, ”Her Majesty” inca e in viata si nu pare a avea intentii sa paraseasca ”scena”.

Asa cum singura a declarat, prefera sa manance ca sa traiasca mai degraba deca sa traiasca pentru a manca. Si ca sa iti dai seama, iata ce mananca Regina Elisabeta:

Mic dejun pe stil englezesc

Optiunile cu care alege sa-si inceapa ziua, insotesc ceaiul fierbinte (marca Earl Grey, fara adaos de zahar sau de lapte) si sunt destul de restranse.

De regula, prefera biscuitii, painea prajita cu marmelada sau cerealele cu fructe proaspete. Uneori consuma omleta cu somon si trufe.

Gustare cu ”grade” inainte de pranz

Se pare ca Regina se respecta si cu bauturi fine, incarcate cu niste grade. Mai exact, inainte de masa de pranz, ca aperitiv, bea un cocktail preparat cu gin si Dubonnet (un fel de Vermouth).

Il serveste cu o felie de lamaie si gheata din abundenta. Reteta nici nu e secreta, e la-ndemana in online. Obiceiul l-a ”mostenit” de la Regina Mama.

Pranz proteic si niciodata amidonoase

A doua masa principala o serveste la ora 13:00 fix. Pranzul consta in principal in carne alba sau peste, dar fara sosuri. De exemplu, poate fi pui la gratar cu salata sau peste acompaniat de spanac ori legume.

O categorie de alimente care nu fac parte din alimentatie o reprezinta amidonoasele. Ceea ce inseamna ca in bucataria Palatului Buckingham nu-si gasesc locul pastele fainoase, cartofii si orezul.

Nelipsit, ceaiul de la ora 5:00

Din peisajul Casei Regale, nu putea absenta emblematicul ceai de la ora 5:00. Majestatea Sa il prefera alturi de pandispan cu miere sau biscuiti cu ciocolata, delicatese carora nu le poate rezista.

Tot la ora ceaiului pomeridian, se mai pregatesc 2 tipuri de sandvisuri: fie cu somon afumat, castraveti si ou, fie cu sunca si mustar.

Proteine animale din abundenta si la cina

Pe masa regala, la ora cinei, la loc de cinste sta somonul sau carnea rosie (vita) provenita de la fermele locale. Masa de duminca include neaparat friptura de vita, iar ocazional, miel sau vanat. Dar indiferent de tipul carnii, trebuie sa fie bine patrunsa si cu minime condimente.

Rasfatul nu e insa rasfat fara desert. Felului principal ii urmeaza cateva fructe, ca de pilda caspuni sau piersici cultivate in serele Castelului Windsor.

Dupa cina, din nou, ”grade”

Ca Regina Suverana se respecta nu e un lucru nestiut. Cum nu e nici ca ii place carnea, dulciurile sau cateva grade adunate in pahare. Si tot cu grade incheie si ziua.

Obiceiurile sale alimentare includ si un pahar cu sampanie ori cu martini dry, pe care nu-l poate refuza (sau nu vrea)

Zilnic, ciocolata

Titulara Casei Regale a Marii Britanii este o fire extrem de pofticioasa. Dovada ca nu rezista fara dulciuri, in special fara ciocolata. Sa fie si acestea oare care-si aduc contributia in a-i sustine sanatatea de fier?

Desi e o dieta destul de ciudata (deloc rea pentru o Regina de asemenea rang), pare-sa ca functioneaza in cazul celui mai longeviv monarh din lume, inca pe picioarele sale si la carma Commonwealth-ului

Cat despre servicii de in grijire batrani nici ca poate fi vorba, cel putin in cazul sau, desi trecuta bine de 90 de ani.

Foto: www.telegraph.co.uk

Azi va fi despre un oarecare camin de batrani la Soimi... Si despre bunici regasiti, care-si traiesc cu intensitate povestea de iubire.

De fapt, va fi despre un locsor cu adevarat camin, un locsor burdusit de amintiri, experiente si tample grizonate. Va fi despre un locsor in care chipurile ridate au mereu cate o poveste de depanat. Uneori mai trista, alteori mai inflacarata de zambete.

Camin de batrani la Soimi: Cand povestile le traiesti aievea

Cat de bine trebuie sa-i fie cuiva intr-un loc, altul decat acasa, incat sa si vorbeasca cu blandete despre el? Incat sa te cuprinda emotiile doar ascultand si intelegand din vorbe, o-ntreaga poveste?

A fost odata...

Pare firul unei povesti adevarate, bine dichisite cu eroi fabulosi si fir epic de te tine cu sufletul la gura. Cu puncte culminante ce erup garla dupa fiecare manunchi de 2-3 randuri.

De asta data insa e o poveste de iubire, ivita in tinerete, risipita si regasita, apoi lungita pana la adanci batraneti. N-o fi avand ea fire epice demne de serii televizive maraton. Dar e sincera, personala, cuprinzatoare.

De nu vrei sa auzi despre ea, scapa iute cat mai poti... Iar de vrei...

A fost odata o tanara timida si un tanar indraznet. S-au vazut, s-au placut si imediat au format un cuplu. N-a durat din pacate. Dar n-a fost o mare drama.

Stii cum e... el tanar, ea si mai tanara, cruda de-a dreptul, fara experiente si multe suspine de inima albastra...

Fiecare di-a vazut apoi de viata si nelinistile sale. Pana intr-o zi...

A fost si regasire

S-au regasit cand ambii au fost pe deplin maturi.

Copti la minte, asa cum erau, bucurosi nevoie mare de surpriza cu care i-a sortit destinul, s-au luat. Si bine au facut. Sa se aseze si ei la casa lor, ca tot omul cumpatat.

S-au asezat si vesel le-a fost traiul pentru o vreme, mai cu seama dupa ce rodul iubirii lor a luat infatisarea unicului fiu, adorat si dorit cum n-a mai fost altul.

Anii au trecut peste... Cum era si firesc.

Au trecut luand cu el si laptele, si mierea de odinioara, lasand la urma-i amintiri intinate cu ofuri, nemultumiri, neajunsuri si o prapastie tot mai adanca intre.

Ale vietii incercari...

Copilul s-a facut minunatie de fecior, iubitor de oameni, cu respect pentru parintii ce l-au zamislit si crescut cu atata drag si efort. Ca fost-a si efort, cum fost-au chin si neajunsuri multe, cu carul chiar, nu cu ocaua mica.

Au fost momente in care si-au plans alegerile, in care lacrimi amare le izvorau din ochi, ingreunandu-le sufletele. Au fost zile lungi, apoi ani si mai lungi, in care viitorul parea sa le rezerve doar iad si suferinta.

Dar au trecut. Au trecut anii, iadul, suferinta. Si tineretea trecut-a cum n-ar fi existat vreodata. Peste ei, cei care au fost candva o tanara timida si un tanar indraznet, timpul a-nceput sa-si puna amprenta.

Ca peste tot si toate, de altfel...

S-au regasit din nou, desi n-au mai plecat vreodata unul de langa altul.

Treceri peste ani

Trecut-au anii peste lume. Si mai cu seamana peste ei, gravandu-le siraguri de riduri, mai inainte fine, abia ca niste umbre, apoi adancite neiertator, ca niste brazde bine infipte in straturile epidermei. Parca vrand sa le reaminteasca de nopti nedormite, de neliniste, de greutati.

Trecut-au ani ca clipe si dusi au fost. Ani cu o mare de amintiri frumoase si tot pe-atat de nepotrivite, deranjante, dureroase.

Trecut-au ani pana ce din caminul cald, construit cu mare truda, au fost nevoiti sa se instaleze la azil. Dar nu intr-unul oarecare, ci in al nostru camin de batrani la Soimi.

A fost momentul de cumpana, cand au reinceput sa-si traiasca povestea.

O renastere, un nou camin

Fericita le-a fost alegerea, indiferent de motivatie.

Pentru ca aici au gasit suflete blande, grija multa, ochi dragastosi. Numai bune sa le indulceasca batranetile si traiul, potrivite sa le curme orice umbra de durere.

Au gasit oameni buni si drepti, cu inimi cuprinzatoare, darnici cu rezidentii si prin vorba, si prin fapta. Au gasit tot ce au visat sa le fie casa, camin, familie, fara a mai avea grija zilei de maine.

S-au regasit pe ei.

Au regasit apoi linistea si pacea sa se impace cu viata si provocarile. Au regasit placerea lucrurilor de mult uitate si bucuria de a se avea alaturi unul pentru celalalt.

Cu ganduri senine, inainte, impaciuitori

Nu suntem niciunii nemuritori, dar nemuritoare ne pot ramane amintirile prin tot ce lasam in urma noastra. Fa-le pe-ale tale incarcate de zambete si veselie, oricat de crunt ti se infatiseaza trecutul.

Conteaza prezentul, lucrurile din viata ta de azi, nu de ieri. Maine mai vezi tu cum o scoti la capat.

Conteaza soaptele aproapelui si tresarirea umarului sau. Conteaza bucuria sa-ti privesti zi de zi jumatatea, chiar cand stii ca in curand sufletul sau ori al tau se va stinge.

Cu ganduri senine, asteapta viitorul cu impacare, multumind pentru fiecare zi in care cineva drag ti-a umplut cararile vietii. Bucura-te azi, maine se poate sa fie prea tarziu...

Foto: www.lilydoadeer.wordpress.com

Care sunt cele mai frecvente riscuri nutritionale la varsta a treia si a patra?

Inaintarea deceniilor pe firul vietii atrage dupa sine modificari in obiceiurile alimentare. Si odata cu ele, rasar de nici nu stii unde efectele alimentatiei necorespunzatoare, insuficiente, nesanatoase.

Riscuri nutritionale la varsta a treia si a patra

Nevoile alimentare se schimba in functie de etate. Este explicabil.

Pe de o parte si pentru ca la 55 sau la 70 de ani, necesarul energetic nu mai este acelasi nici ca la 5 ani, nici ca la 25. In consecinta, dieta se schimba.

Problema apare cand se schimba, dar nu se adapteaza varstei. De aici si unele riscuri nutritionale la varsta a treia si a patra, incepand de la subnutritie, pana la obezitate si diverse probleme digestive.

Subnutritie

Un risc frecvent consta in malnutritie. De obicei, se verifica in urma aportului nutritiv insuficient, cauzat de:

  • Diminuarea placerii de a gati si a manca;
  • Scaderea interesului pentru preparate culinare;
  • Imposibilitatea aprovizionarii cu alimente;
  • Dificultatea pregatirii mancarurilor;
  • Deglutitie si masticatie ingreunate.

Toti acesti factori conduc incet, dar sigur, spre malnutritie, apoi, implicit, spre:

  • Carente nutritionale grave;
  • Scadere ponderala nedorita.

Obezitate

La polul opus, aparent in mod nejustificat, sta obezitatea. E un risc la fel de comun ca primul, cauzat de o diminuare a necesarului energetic, neinsotita de un regim personalizat.

La varsta a treia, organismul nu mai are nevoie de la fel de multe calorii pentru supravietuire si pentru desfasurarea activitatilor de zi cu zi. Totusi, aportul caloric se mentine sau creste (din te miri ce motive).

Cresteri anuale de 1-2 kilograme par neglijabile. Dar in 5 sau in 10 ani, inseamna un cumul semnificativ de 5, 10, 20 de kilograme.

Digestie lenta

Varstnicii acuza adesea probleme digestive. In particular, este vorba despre digestia ingreunata.

Digestia este un mecanism cu durata variata (in functie de tipul alimentelor si nutrientilor). Procesul are loc partial in cavitatea bucala, partial in cavitatea gastrica, partial in intestin.

Ca sa se produca, are nevoie de mici interventii din partea salivei si bilei:

  • Saliva are nu doar functie igienizanta pentru cavitatea orala, ci si digestiva. Pregateste bolul alimentar pentru a putea traversa faringele si esofagul. Totodata, este cea care initiaza digestia, mecanism ce este apoi continuat in stomac.
  • Bila este lichidul secretat de celulele hepatice. Substanta faciliteaza digestia grasimilor.

Constipatie

Ca sunt subnutriti sau, dimpotriva, tind spre acumul adipos si obezitate, bunicii pot suferi si de alte tulburari digestive precum constipatia si balonarea.

De regula, constipatia este corelata cu:

  • Alimentatia saraca in fibre;
  • Lipsa exercitiului fizic;
  • Starile de stres;
  • Hidratarea insuficienta.

In general, problema se instaleaza diferentiat pe categorii de varsta si sex:

  • ”Preferintele” migreaza spre populatia adulta, mai cu seama spre varstnici, mai mult decat spre tineri, adolescenti si copii.
  • La varsta copilariei, afecteaza cu precadere populatia de sex masculin;
  • In perioada adulta, o mai mare predispozitie au reprezentantele sexului feminin.

Balonare

O tulburare de asemenea intalnita la seniori, si un posibil risc nutritional, este balonarea abdominala. Poate fi descrisa ca acea senzatie de prea plin si stomac excesiv de umflat.

Faptul ca se verifica poate avea legatura cu:

  • Miscarile intestinale reduse ca ritm;
  • Slabirea musculaturii abdominale (e o normalitate la varsta a treia).

Dar principala responsabilitate cade pe umerii gazelor care se acumuleaza in stomac sau / si in intestin. La randul sau, excesul de gaze poate fi o urmare a unor erori alimentare.

Dar nu vom intra in mai multe detalii deocamdata.

Rand pe rand, vom aborda si alte subiecte care au legatura macar tangential cu alimentatia la varsta a treia. Doar ramai aproape de blogul Casa mea Eden!

Foto: www.foodnavigator.com

Cum sa traiesti fara dureri o viata senina? Cum poti avea o batranete frumoasa? Cum schimbi modul in care simti varsta a treia si a patra?

Care este ”reteta” pentru ca deceniile poleite cu intelepciune, nu doar cu riduri si fire albe, sa fie la fel de luminoase si domoale ca tineretea?

Sugestii pentru o batranete frumoasa

Nu te astepta la miracole, la solutii spectaculoase. Daca ti le promite cineva, nu crede in ele adliteram. Chiar daca fiecare are totusi si un sambure de adevar, intr-o anume proportie.

Ei bine, noi iti vom asterne in randurile urmatoare sfaturi reale, aplicabile, la indemana, binevenite sa-ti indulceasca si sa-ti inveseleasca anii.

#1: Stimulare mentala

Creierul incepe sa imbatraneasca deja de pe la 30 de ani. Unele functii cognitive, cum este limbajul, rezista si chiar se imbunatatesc pe masura ce anii se aduna. In schimb, altele, precum memoria, incep sa-si piarda din calitate.

Nu e greu sa mentii ”neruginite” abilitatile cognitive cu activitati recreative, culturale si sociale cu exercitii de stimulare cognitiva care antreneaza memoria si atentia:

  • Sesiuni de scris si lectura;
  • Ascultarea de muzica;
  • Jocuri de societate;
  • Folosirea tehnologiei;
  • Excursii si calatorii
  • Gradinarit etc.

#2: Socializare

Prin natural lui, omul este o fiinta sociala. Iar cand societatea il exclude, il marginalizeaza, ii impune bariere, sufera. De cand ne nastem, pana in ultima clipa, tanjim dupa interactiunea cu ceilalti. Este aceasta conexiune ca ne mentine active functiile fizice si mentale.

Singuratatea poate atrage dupa sine izolarea sociala. Iar aceasta din urma poate fi ultima portita inainte de o stare depresiva care in niciun caz nu rezoneaza cu o batranete frumoasa.

Este oportuna cultivarea relatiilor sociale, frecventarea prietenilor vechi, pastrare legaturilor cu familia si cu oameni dragi cu care simti ca ai puncte comune.

#3: Controlarea greutatii

E confirmat. Kilogramele in plus (mai ales cand sunt multe) si in special obezitatea constituie factori de risc pentru declansarea unor maladii cronice, destul de raspandite la varsta a treia.

Nu e nevoie sa mai aducem dovezi. Dar boli precum diabetul si cele care intereseaza sistemul cardiovascular au puterea sa altereze traiul din punct de vedere cantitativ si calitativ, scurtand speranta de viata.

Nu e nevoie, credem, nici de alte sfaturi pentru pastrarea greutatii, pe langa:

  • Practicarea regulata a unei activitati fizice (mersul pe jos este o optiune, la fel si pedalatul);
  • Alimentatia echilibrata si hranitoare, cu nutrienti benefici, cu alimente bune pentru sanatatea creierului, dara fara compusi daunatori (zahar, colesterol ”rau” etc.).

#4: Gandire pozitiva

Aspectele psihologice desfasoara un rol de prima clasa in cadrul proceselor de imbatranire. O gandire pozitiva si o atitudine in acelasi spectru pot influenta longevitatea. Pot imbunatati sanatatea fizica si mentala.

Nu te gandi la batranete ca la o ultima etapa, in care se pierd dintre capacitati, iar oamenii devin inutili. Chiar daca intr-o analiza pragmatica este o ultima etapa. Priveste-o insa ca pe o oportunitate de a dobandi intelepciune si experienta de viata.

Luand astfel lucrurile, exista mai multe probabilitati de recuperare dintr-o problema de sanatate si chiar de a ocoli problema cu totul. Confirmarea vine in urma unor cercetari publicate cu niste ani in urma in Journal of the American Medical Association (JAMA).

Batranete frumoasa la Casa mea Eden

Mereu este bine pana ce ai ai un acoperis deasupra capului. Atata timp cat ai ce pune in farfurie si-ti mai ramane ceva si pentru maine. Atata vreme cat te poti ridica dimineata si face toate lucrurile obisnuite fara ajutor.

Acest bine poate capata gustul fericirii, gustul seninatatii si tineretilor fara batraneti.

Acest bine si inzecit pe-atat aducem si in viata rezidentilor nostri care au ales Casa mea Eden sa le fie camin si familie.

Foto: www.alternativeresourcesdirectory.com

Fericirea la varsta a treia exista. ”Apusul” poate insemna si fericire, nu numai necazuri, dureri, suferinta, ganduri multe si stres, riduri si piele cazuta.

Intelege perfect cine a ajuns in aceasta etapa a vietii. Cat despre restul... Toti ceilalti pot deocamdata doar sa ne creada pe cuvant.

Fericirea la varsta a treia si secretele sale

Se pare ca pe masura ce sufli in mai multe lumanari pe tort, tot mai fericita va deveni viata ta.

Da, e un fel de paradox. Deoarece cu toate ca unele lucruri se inrautatesc (aspectul fizic, sanatatea), altele tind sa apuce o cale favorabila.

Te bucuri de lucrurile marunte

Fericirea se ascunde de prea multe ori in rutina.

Tinerii sunt mai interesati de lucruri extraordinare. Asa se intampla la prima iubire. Se intampla la pasul cel mare si la nasterea copiilor, evenimente pe care tin sa la marcheze cu mult fast.

Sunt interesati si sa faca lucruri extraordinare, nu comune, ca de pilda, sa ajunga pe taramuri indepartate sau sa ocupe un job grozav.

Dar trecand deceniile, oamenii inteleg ca fericirea se regaseste de multe ori si in cotidianitate.

Capeti mai multa incredere

Imbatranind, oamenii devin mai increzatori.

Varstnicii au mai multe probabilitati sa priveasca partea plina a paharului. Gasesc mai usor latura pozitiva in ceilalti oameni, iarta mai iute micile greseli, trec mai simplu peste dezamagiri care i-au facut atat de neicrezatori in vremea tineretii.

Toata aceasta incredere ii apropie si mai mult de fericire. Totodata, poate fi de bun augur si pentru starea de sanatate.

Ai un buzunar mai ”sanatos”

Varsta de pensionare tinde sa te scape de grijile financiare.

Odata ce inchei socotelile cu viata in campul muncii, traiul ti-e asigurat, fie ca ai un venit mai mare sau mai mic. Si ziua de maine nu te mai ingrozeste cum se intampla cat inca mai batuceai drumul de-acasa la serviciu.

Posibil ca multi au un portofel prea ”subtire” pentru a gasi motive de fericire. Dar priveste partea pozitiva! Te poti dedica unor activitati la care nu ai avut acces inainte.

Sanatoase-ti sunt si obiceiurile

Nu pare, dar a treia varsta poate insemna mai mult echilibru in organism.

Dupa ce bunicii isi iau in primire rolul de pensionari, se schimba modul in care li se deruleaza viata. Posibil (nu exista certitudine de 100%) ca alegerile le sunt mai sanatoase. De pilda, renunta la fumat, se misca mai mult, mananca mai echilibrat etc.

Nici nu-i de mirare din moment ce au mai mult timp sa se ocupe de ei. Efectele pot fi admirabile, si nu se rezuma doar la fericire, ci si la reducerea riscurilor de depresie si de obezitate.

Te concentrezi pe emotiile pozitive

Fericirea este generata de emotiile carora le lasi libera calea.

Imbatranind, orice individ se prinde ca nu merita sa mai piarda vremea cu emotii negative. Asa incat se concentreaza mai degraba pe experiente afective pozitive. Se intampla probabil datorita faptului ca-si da seama ca nu mai are timp de risipit.

Exista motive sa credem ca pentru aceasta ”redirectionare”, de vina sunt procesele cognitive. Exista si studii pe aceeasi tema, care arata corelatia intre functiile cerebrale, batranete si emotii.

Sunt si acestea motive reale care explica fericirea la varsta a treia, nu crezi? Asadar, cand incepe sa te sperie gandul la batranete si efectele sale, gandeste-te la extaz si fericire, nu la agonie, stari care oricum nu tin de varsta...

Foto: www.aginginplace.org

Bunici cu nepoti in vacanta e un tablou frecvent al zilelor noastre. Mai ales pentru ca varsta a treia nu mai inseamna de mult resemnare si consemnare la domiciliu. Mai ales pentru ca exista viata si dupa 65, 70 sau 80 de ani.

Exista viata plina cu experiente si amintiri, viata plina si momente fantastice impreuna cu nepotii.

Seniorii, cei apti din toate punctele de vedere, se straduiesc si ei sa tina pasul cu vremurile si totodata cu noile generatii.

In masura in care sanatatea le permite, isi aduc contributia in cresterea celor mici, reprezentand o resursa inepuizabila de cunostinte, rabdare si timp liber. Adica fix cat e nevoie pentru a acoperi lunga vacanta de vara si ce a mai ramas din ea.

Bunici cu nepoti in vacanta: Sfaturi pentru figurile grizonate

Inevitabil, vara e asociata cu vacante si concedii, cu pauze de la scoala, de la munca, de la rutina.

Vacanta cu nepotii este o experienta ce merita incercata. Poate iesi grozav. O perioada de cateva zile sau saptamani departe de parinti se poate transforma intr-o adevarata aventura pentru cei mici.

Aventura nu scuteste insa nici cealalta parte a ”baricadei”, acolo unde stau bunicii cu parul ”nins” de vremuri.

Pentru ca toata lumea sa aiba parte de experiente memorabile, pentru ca cei mici sa nu duca lipsa nici de confort si nici de siguranta, nici de voie buna si nici de vorbe intelepte, e nevoie ca ”figurile grizonate” sa poata tine fraiele in mana. Si sa stie cum.

Trebuie sa reuseasca insa fara sa distruga magia si asteptarile micutilor:

Dozarea energiilor

Bunici cu nepoti in vacanta se tot vad de-a lungul si de-a latul muntilor si plajelor, prin hoteluri si campinguri. Se vad pe strazile oraselor, pe la mall-uri si prin restaurante.

Se vad si pe ulitele satelor, care mai de care mai pe fuga sa adune roadele de pe ogoare si haulind poate cat e ziua de lunga.

Oriunde ai localiza-o, realitatea pare desprinsa din fictiune. Dar nu e tocmai simpla si accesibila. Nu e totul ”lapte si miere” cum pare de la distanta ori cum si-o imagineaza cineva ”neinitiat”.

Experienta poate fi ”dura”. Nu chiar ca lupta pe front. Dar nu e nici ca un sejur la SPA.

Pentru cine urmeaza sa aiba grija de nepoti 24 de h din 24, timpul impreuna inseamna si altceva decat relaxare. Indiferent cu cata bucurie are loc revederea celor 2 generatii, bunici si nepoti.

Vacanta poate fi extrem de epuizanta. Cam tot atat pe cata nerabdare si dor le cuprinde inimile. Asa ca, e un sfat de folos ca bunicii sa-si ia in primire ”atributiile” cu temele la zi si cu bateriile incarcate.

Redistribuirea timpului

Nu e nimic exagerat ca un bunic sa vina cu diverse propuneri de umplere a timpului. Asa, de dragul si dorul nepotului Si sa se organizeze cum poate mai bine inainte sa-si ia in primire prichindelul guraliv si pus pe sotii.

In asteptarea nepotilor, bunicii trebuie sa fie constienti ca nu mai au timp exclusiv doar pentru gradinarit si animale (pentru cine locuieste in mediul rural).

Pe de alta parte, aceaste activitati se pot desfasura sub privirile curioase ale celor mici.

Copilasii (cu precadere cine creste in ambientul urban) adora sa descopere lucruri, sa simta contactul cu natura. Ca de exemplu, ca vacutele nu au culoarea Milka sau ca e distractiv sa hraneasca pasarile de curte.

Pentru ei, viata autentica la sat e ca un basm ce incepe cu ”a fost odata...”.

Mereu cu ochii-n 4...

Ca sunt parinti cu copii, ca sunt bunici cu nepoti in vacanta, atentia nu e niciodata excesiva. Desi poate sa para asa.

Cine are in grija un copil de cativa anisori, ce debordeaza de energie comparabila cu a unei bombe atomice, stie ca 2 ochi nu sunt totdeauna suficienti.

Parintii pot insa rasufla usurati o vreme daca iau decizia sa-si lase odraslele in seama (si pe capul) bunicilor. Dar bucuria cu care-si asteapta nepotii se poate oricand transforma in cosmar.

Iata de ce, e oportun sa gestioneze bine situatia. Sa stea mereu cu atentia indreptata inspre creaturile buclucase. Si sa nu slabeasca deloc fraiele si controlul.

... Dar lasand loc de libertate

Continuand ideea precedenta, putem adauga ca nu e buna nici prea multa protectie. Una e sa nu lase dupa cei mici, sa nu-i abandoneze de capul lor toata ziulica. Alta e sa le blocheze autonomia cu totul.

E usor pentru un bunic sa cada intr-o extrema sau in cealalta, sa fie extraordinar de protectiv, de autoritar sau de permisiv.

Ca sa nu se comita erori de necorectat sau care implica repercusiuni si pericole, e important sa se gaseasca un echilibru intre severitate, grija, atentie, libertate.

Esti bunic de nepoti nazdravani?

Proababil ca pare greu sa te adaptezi. Sa dozezi fiecare interventie atat cat e propice pentru copil. Dar vei reusi. Vei intelege ca e loc si pentru restrictii, si pentru compromisuri. Cum e loc si pentru o atitudine autoritara, dar si pentru abordari mai ”light”, pe mintea, pe masura si pe gustul celor mici.

Foto: www.telegraph.co.uk

Adevarul e ca munca in acest camin de batrani ne place. E a importanta in societate, e a noastra.

E ceea ce ne-am dorit sa facem cu mult inainte sa punem piatra de temelie a constructiei propriu-zise. Asa cum toata lumea o cunoaste mai de la fata locului, mai de prin online, mai de prin auzite...

Cine cauta alte explicatii... Poate nu intelege lucrurile si nu le vede esenta.

Un camin de batrani si 3 motive pentru care ne place atat sa lucram cu bunicii!

E drept ca nu totdeauna unde exista o pasiune si o preferinta, exista si o justificare in spate. Nu orice activitate incepe si se sfarseste cu ”pentru ca”.

Totusi, daca vrei, iti vom da niste motive pentru care iubim asa mult sa fim in preajma oaspetilor nostri. E datorita lor ca functionam cu drag si spor, ca ne implicam si ne preocupam de fiecare actiune. Ca sa le daruim momente formidabile.

Zi de zi invatam din experienta lor de viata

Ca au fost multi sau putini bunicii gazduiti la Casa mea Eden e mai putin relevant. Conteaza ca fiecare vine la randu-i cu o poveste si cu o viata fascinanta, poate. Vine cu experiente personale care nu se aseamana cu nimic din ce-am intalnit pana atunci.

Experienta lor e de-a dreptul inspirationala pentru cine le sta alaturi si vietuieste cu ei impartind un camin de batrani si momente. Dar inspirationale le sunt si povestile, amintirile, tot ce au de spus. Multe sunt si cele afundate in uitare...

Deceniile adunate se sufoca mai gata de amintiri ce tanjesc sa fie eliberate si impartasite. E un patrimoniu de cunostinte pe care ne bucuram ca avem prilejul sa le descoperim si asimilam.

Le facem viata mai frumoasa si mai suportabila

Nu te gandi la o ”recompensa” unilaterala, cand este reciproca. In cazul bunicilor cu un grav grad de neputinta (nu neaparat de handicap), ajutorul nostru are mare valoare. Se bazeaza pe noi familiile si toate persoanele apropiate.

Prin actiuni de ingrijire potrivite, ne asiguram ca viata lor isi mentine calitatea. Ca pe ultima suta de metri pot avea un trai demnitos si tihnit, agreabil, nu doar lipsit de suferinta.

Este mare onoare si multumire sa stim ca reusim sa le aducem zambete pe chipuri si sa le luminam ochii. E o rasplata imposibil de evaluat sa stim ca avem capacitatea sa transformam o zi ce-ar fi putut fi chinuitoare, intr-una vesela si fericita.

Ne apreciaza prezenta printre ei

Timpul ce se scurge insotindu-le pasii e plin de satisfactii. In viata unora, pana si simplu fapt ca suntem acolo e ca o raza de lumina si speranta.

Multi dintre rezidenti asteapta nerabdatori alaturi de tratamente, mese si plimbari, sa interactioneze cu personalul. De la ingrijitori, pana la medici.

Prezenta noastra in peisaj, a ”celorlalti”, afectiunea, intelegerea, precum si toate emotiile pe care le transmitem sunt cele ce fac diferenta dintre zilele mohorate, plate, lipsite de vivacitate, si zilele pline de vioiciune, de culoare, de zambete.

In schimbul a tot ce le oferim, lucruri ce nu costa mai mult decat putina bunavointa, ei ne multumesc. DA, realmente, sunt dispusi sa-si arate gratitudinea. Desi e de datoria noastra sa-i intampinam cu servicii de ingrijire complete.

Pe scurt, munca in slujba celei de-a treia varste ofera avantaje. Le recunoastem. Cu deosebirea ca nu toata lumea le vede sau le intelege. Este si motivul pentru care nu toata lumea se poate implica. Si nu toata lumea isi poate asuma si partile mai putin bune, mai putin gratificante, mai putin placute.

Pentru ca sunt si din alea. Dar cine le mai simte, cand vedem chipuri fericite in jur?

Avem aceasta putere sa-i facem fericiti. Nimic nu ne-o poate lua...

Foto: www.aarp.org

In centrele de ingrijire batrani, dar si in alte structuri dedicate varstei a treia, ajung oameni de toate felurile. Instariti sau nu prea, saraci inclusiv cu duhul, singuri sau cu familii departe, cu si fara parteneri in viata.

Iar unii dintre ei, independent de origini geografice sau de mediul social de provenienta, se afla in stare deplorabila. Nu atat ca sanatate, cat ac grija fata de sine.

Nu-si procura alimentele, nici medicamentele, uita sa arunce gunoiul sau sa achite facturi, nu mai aloca spatiu igienei personale. E un fel de auto abandon, de lipsa de interes, de ignorare a propriei persoane.

Problema e una prezenta la a treia varsta, intalnita mai ales la bunici care:

  • Traiesc in singuratate (din variate motive);
  • Sufera de variate patologii cronice;
  • Au afectate memoria si judecata (asa ca in Alzheimer);
  • Abuzeaza de alcool sau alte substante;
  • Trec prin stari grave de depresii.

Totodata, unii nu au nicio problema. Si atunci e mai greu de gasit o explicatie. Poate si o solutie.

Ingrijire batrani: Cum iti ajuti mama varstnica sa nu se neglijeze?

Situatia capteaza si mai mult atentia si intriga cand ”subiectul” e o femeie. O femeie candva tanara, frumoasa si cocheta, candva captivanta prin aspect, vorba si fapta. O femeie care ajunsa la varsta senectutii a decazut intr-atat incat devine de nerecunoscut.

E abia o umbra din omul de odinioara.

Ce poti face cand parintele tau, de asta data mama, se neglijeaza? Exista oare ”remedii”? Cum o poti ajuta cand ea a renuntat deja?

Cauta sa intelegi sursa problemei

Vorbeste cu ea, fa-o de cate ori poti. Iar cand nu poti, fa sa poti. Incearca sa intelegi ce i-a declansat schimbarea de dispozitie si in comportament.

Poate fi din cauza unei maladii care-o priveaza de energii si de orice pofta de viata. Care-i ofera in schimb multe dureri si nopti nedormite. Ca sa-i fii de ajutor, du-o pentru inceput la medicul de familie.

Sau poate fi din cauza singuratatii tot mai adanc infiripata in cotidianitatea ei, devenind o stare naturala.

Arata-i cum sa iasa din izolare

Multi sunt batranii singuri. Efectele solitudinii se ”traduc” prin tendinta de izolare. Aproape de fiecare data. Izolarea fiind ca o etapa a unei boli cronicizate.

Ce poti face tu? Ii poti fi alaturi, ajutand-o sa revina la viata-i de odinioara, ajutand-o sa se ”vindece” de izolare si singuratate.

E important s-o ajuti sa-si regaseasca vechile pasiuni si sa se dedice lor. Sau sa-si gaseasca altele noi, potrivite varstei: plimbari, calatorii si drumetii, serate de lectura sau la dans, gradinarit etc. Aceasta din urma e si o posibila terapie alternativa pentru Alzheimer.

Orice activitate sociala, ce-i face placere, ce-i lumineaza chiul si viata ii prinde bine.

Ajut-o sa se placa din nou

Ca nu mai e la fel de preocupata de infatisare ca odinioara nu e neaparat o problema. Dar daca ajunge in extrema cealalta, poate fi.

E un semnal de alarma ca ceva nu e bine cu ea, cand uita (chiar si numai ocazional) sa se mai ingrijeasca, sa se spele, sa se aranjeze, sa-si schimbe hainele etc.

Un prim pas poate insemna selectarea pieselor vestimentare care o complimenteaza. Si readaptarea celor vechi, in caz ca nu poti cumpara altele noi (nu conteaza motivele), mai de actualitate.

O centura, o esarfa, o geanta pot schimba estetica tinutelor aducandu-le in prezent. Iar putina culoare poate face minuni, schimband infatisarea si starea de spirit.

Nu mai putin important este aspectul fizic. Chiar daca mereu se spune ca acesta nu conteaza, ci sufletul.

Cand EA nu se place, nu e multumita de sine, de ceea ce vede in oglinda, sufletul sufera. Pe de alta parte, oricat de tanar suflet ai, cand ”ambalajul” cu atat de multe carente te da gol...

Oricat de realist sa fii, nimeni nu e incantat de batranete si de consecintele sale.

Putin machiaj atat cat si unde trebuie, o coafura care s-o avantajeze (parul scurt are efect de intinerire), o nuanta a parului potrivita tenului chiar pot ”indulci” realitatea si camufla o multime de ani.

Ti se pare greu?

Conteaza ce obtii, nu cat e de grea toata munca de convingere.

In centrul de ingrijire batrani Casa mea Eden, punem accentul si pe servicii medicale si de consiliere psihologica, si pe cele de ingrijire. Ele toate fac parte din grila cu servicii. Si toate contribuie la bunastarea rezidentilor.

Foto: www.eldercareanswers.com

Intrebari numai bune, acum ca e vremea concediilor… Si DA, in calatorii cu Alzheimer se poate atata timp cat se iau cateva masuri.

Asa ca in multe alte cazuri cand la mijloc e o patologie, nici aceasta nu trebuie sa afecteze placerea unei evadari (la propriu). Chiar daca indepartarea de locurile familiare, de propria casa, poate ridica serioase bariere atat bolnavului, cat si insotitorului.

In calatorii cu Alzheimer – Sfaturi pentru gestionarea desprinderii de rutina

Se stie ca rutina e unul dintre putinii factori ce mentin stabilitatea in viata bolnavului cu Alzheimer. Insa o vacanta si o calatorie in general inseamna detasare de unele deprinderi. Inseamna obstacole, confuzie, dezorietare.

Din fericire, toate aceste inconveniente se pot preveni printr-o buna organizare:

Alege o destinatie familiara

Chiar daca in fazele de inceput ale maladiei, nu se verifica probleme serioase, pe masura ce avanseaza, bolnavul se poate trezi coplesit pana si in propria locuinta.

Destinatii prea indepartate sau necunoscute si orice distantiere de ceea ce reprezinta pentru el zona de confort pot declansa crize de anxietate si de furie, agravandu-i starea. Asa ca, se vor stabili locuri unde bolnavul a mai fost, unde se simte in siguranta.

Planifica bine calatoria propriu-zisa

Dar ce vrea sa insemne ”bine” pentru bolnavul cu Alzheimer?

DA, pentru:

  • Zboruri directe (daca se alege avionul) si folosirea unui singur mijloc de transport, fara escale si multiple legaturi ce-i pot tulbura oarecum linistea si rutina;
  • Deplasari in primele ore ale diminetii, moment cand e mai odihnit, mai linistit, mai bine dispus;
  • Opriri de-a lungul parcursului (in limita posibilitatilor), locurile noi putandu-l agita si crea confuzie;
  • Activitati relaxante si stimulante (muzica, citit, jocuri etc.), pentru a-i umple timpul si a-i tine mintea cat mai ocupata.

NU, pentru:

  • Calatorii lungi, prea solicitante cand exista deja grave carente cognitive;
  • Ore de varf si zile de weekend, cand strazile sau rutele sunt super aglomerate. Astfel, nu se risca nici sa se ramana in trafic din cauza blocajelor.

Ia in calcul compania prietenilor

Orice excursie si calatorie poate fi o provocare cand esti doar TU si persoana bolnava. E destul de complicat sa asiguri supravegherea cand te rapune somnul sau esti la dus. Asa ca nu strica sa ai alaturi familia sau un grup de prieteni.

Pe de o parte, o pereche de ochi in plus ajuta la o mai buna supraveghere. Pe de alta, bolnavului ii este mai usor sa recreeze cu mintea un mediu si un context in care e familiarizat si-i da siguranta.

Ai rabdare cu nevoile celui drag

Indiferent daca e vorba despre o calatorie cu masina sau cu avionul, aceasta va avea impact asupra bolnavului. Oricat de ”simulata” e realitatea, el percepe diferentele si probabil se va agita.

Ca sa se simta in largul sau, are nevoie de timp. In cazul sau, lucrurile functioneaza intr-un ritm divers. Si putin mai multa rabdare din partea ta e mereu bine-venita, indicata chiar.

Creaza un ambient personalizat

O mare parte dintre neplacerile asociate cu dementa se refera la rutina, fiind declansate de schimbarea ei. Persoanele cu Alzheimer intampina dificultati sa se adapteze chiar si in propria casa daca se schimba incaperea sau decorurile.

Poate fi de mare utilitate sa iei cu tine cateva lucruri cu care bolnavul e obisnuit: un pled, o perna, o fotografie inramata etc. Sunt de ajutor sa recreezi o parte din rutina, evitand astfel inducerea unor stari confuzionale.

Bun de stiut!

Faptul ca ai in grija pe cineva cu nevoi speciale nu trebuie sa te tina departe de activitatile ce-ti plac ori sa te-mpiedice sa ai parte de o vacanta.

Ai vreo experienta asemanatoare? Cum ai reusit sa tii lucrurile sub control? Sau poate ai sugestii vizavi de cum se poate merge in calatorii cu Alzheimer?

Foto: www.fifthseasonfinancial.com

Numarul seniorilor e tot mai mare. Si tot mai multi au nevoie de servicii pentru varstnici. Pentru ca le e greu sa se descurce singuri. Sau doar sa se impace cu crunta singuratate.

Unii raman la domiciliu. Altii se transfera in camine de batrani. Aici, cu putin noroc, au parte de suflete responsabile, in masura sa le ofere si intelegere, si ingrijire, si respect. Si altele pe langa.

Adevarul este ca cine alege o munca in slujba bunicilor trebuie sa-si asume niste lucruri. Si, mai cu seama, trebuie sa intruneasca niste calitati.

Servicii pentru varstnici: Abilitati necesare cui se ocupa de ingrijirea bunicilor

Nu oricine poate oferi asistenta unor persoane in etate, care poate si-au pierdut o parte din autonomie, care poate prezinta carente fizice si mentale. Astfel de servicii implica niste ”skill-uri” greu de modelat daca nu exista ”material”.

Rabdare

E un criteriu esential cand se lucreaza intr-un mediu uneori stresant, cand se lucreaza cu bunici care poate au capacitati reduse. Pot fi lenti in miscari si-n gandire, pot sa nu inteleaga ce li se spune etc.

Actionand impulsiv, cu un comportament iritat, va avea de suferit munca in sine si mai ales cei carora te adresezi. Daca de felul tau nu esti o persoana rabdatoare, nu va dura mult sa-ti iesi din pepeni. E doar o chestiune de timp.

Voiosie

O alta caracteristica fundamentala celor care presteaza servicii pentru varstnici e jovialitatea. Adesea, un zambet la momentul potrivit poate face minuni, fiind mai eficient decat toate tratamentele la un loc.

Uneori, un ingrijitor si un asistent medical raman singurii ce intra in contact cu un bunic rezident intr-un camin. Aspectul placut, chipul surazator ii vor ajuta pe cei in suferinta sa se simta mai bine, mai in largul lor, mai increzatori.

Pasiune

E poate de la sine inteles ca fara pasiune e aproape imposibil ca cineva sa ”corespunda”. Indiferent de tipul job-ului, cand nu prea te omori dupa ce faci (sau nici dupa domeniu), nu are cum sa iasa bine ceva si ceilalti sa fie multumiti.

Compententele necesare job-ului, formarea profesionala, experienta sunt niste aspecte de baza pentru mentinerea unor standarde. Insa pasiunea si dedicatia sunt detaliile care la urma urmei vor face diferenta in acoperirea unor sarcini.

Amabilitate

Unii oaspeti ai caminelor de batrani, asa cum se intampla si cu cei din Casa mea Eden, pot avea serioase probleme comportamentale. De regula sunt asociate unor patologii fizice si mentale.

Ajunge sa te gandesti la un bunic cu Alzheimer in forma avansata. Pentru a-si duce cu seninatate povara, au nevoie langa ei de o persoana cu toate vorbele pregatite, ce stie sa-i linisteasca cand lucrurile se complica.

Sociabilitate

Cine se dedica unei meserii prin care are grija oamenilor neputinciosi sau doar in varsta, trebuie sa se astepte la un ”background” napadit de probleme de sanatate, unele grave si incurabile.

Toate aceste baiuri pot leza capacitatea de comunicare si bunavointa ingrijitorului. Totul poate avea un impact negativ asupra calitatii vietii bunicilor, asupra celor ce au nevoie de cineva care sa le stie obloji durerile si doar cu o vorba buna sau intelegere.

Optimism

Ca asistent medical sau personal auxiliar, oricui ii vine greu sa se obisnuiasca sa vada zilnic oameni la final de drum, cu patologii terminale sau doar cu un ”bagaj” prea impovarat de multimea anilor.

Lucrand cu bunicii, vrand-nevrand, se creaza niste legaturi. Pentru oricine poate fi dificil sa asiste la suferinta. Insa optimismul poate inlesni practicarea job-ului. In plus, e o trasatura ”contagioasa”, ce se poate transmite, ajutand insasi persoanele in etate.

Servicii pentru varstnici: Bun de stiut!

Cine se gandeste sa practice o munca in slujba bunicilor doar in lipsa de altceva, doar pentru ca e mai bine remunerata decat altele, doar pentru ca spera sa fie totul simplu, mai trebuie sa stie ca are nevoie de niste aptitudini.

Ti-am prezentat o parte dintre ele si mai urmeaza, dar cu alta ocazie.

Foto: www.news.cision.com

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!