Avem in familie persoane in varsta, care nu se mai pot ocupa singure de propriile nevoi? La ce sa ne asteptam daca in loc sa le ducem intr-un centru ingrijire batrani, luam decizia sa le ingrijim acasa?

Vine o vreme cand propriii nostri parinti si bunici nu mai reusesc sa se ingrijeasca singuri. Si multi dintre noi isi pun intrebarea daca este cazul sa ii internam intr-un centru ingrijire batrani sau ar fi mai bine sa-i tinem aproape de noi. Trecuti de multisor de anii tineretii, pe cand erau plini de energie si in forta, capabili sa-si vada de gospodarie, de-acum ajung in pragul neputintei. Iar noi, mai tinerii lor urmasi, ne vedem nevoiti sa le purtam de grija, la fel cum au facut-o si ei, cu decenii in urma, pe vremea cand eram mici copii.

Nu este vorba despre o obligatie, ci mai degraba despre o dovada de iubire si un exemplu de urmat chiar pentru propriile noastre odrasle. Si tot la fel, daca din motive intemeiate, luam hotararea sa-i ducem intr-un azil, nu inseamna ca suntem lipsiti de orice sentiment, dimpotriva.

Misiunea noastra este sa va oferim un spatiu colocvial, sincer, calduros, sub forma unei a doua familii, in care sa va puteti trai a doua varsta lipsiti de griji si de disconfort. Prin formula centrelor noastre de barani, am reusit sa formam un centru rezidential pentru seniori in fiecare azil in parte, in care puteti sa va adaptati mediului privindu-l ca centru de recuperare pentru persoanele varstnice, ca centru de ingrijire ori ca un spatiu ideal pentru relaxare, reconectare cu natura, socializare. Avantajul principal este situarea strategica ideala in mijlocul naturii a tuturor cladirilor noastre, care va propun prin terenuri de sport, proximitatea padurilor, a gradinilor si a lacurilor promenade recreative.

Desi cele mai incomode situatii de viata sunt cele resimtite de imbatranirea directa, de constientizarea momentelor de vulnerabilitate si de slabiciune, din nefericire, asemenea conjuncturi nu ii scutesc de suferinta pe cei pasivi, din jurul nostru, responsabili, dupa natura si dupa putere, cu ingrijirea celor dragi ajunsi la varsta a treia.

Asa ca-n fiecare iarna, conducerea acestui centru batrani ia toate masurile necesare pentru crearea unor conditii optime de trai bunicilor pe care-i gazduim. Din cauza sensibilitatii crescute la frig, efectele pot fi uneori devastante pentru toti cei de varsta a treia, indiferent daca sunt sau nu internati la noi.

Preocuparile pentru propria stare medicala, ingrijorarile pentru evolutia materiala a diferitelor aspecte din viata dumneavoastra, ori chiar pentru intretinerea gospodariei si impovararea copiilor cu multiplicarea diferitelor responsabilitati favorizeaza dezvoltarea acuta a stresului in randul persoanelor de varsta a treia.

Conducerea Casa mea Eden, camin batrani, asa ca-n fiecare iarna, isi propune sa initieze un program alimentar destinat bunicilor rezidenti. Odata cu sosirea frigului, revin afectiunile tipice acestui sezon, iar printre categoriile cele mai expuse se numara si persoanele de varsta a treia. Una dintre primele masuri pentru a face fata gradelor negative, se refera la alimentatie.

Cu ceva vreme in urma (perioada este mai putin relevanta), am regasit la azil o pereche de batranei simpatici foc. La prima vedere, mai gata ca nu le putea da cineva adevarata varsta. Pentru ca nu si-o aratau, in ciuda deceniilor care, vrand-nevrand, si-au pus amprenta peste sufletele lor. Dupa o discutie ”face to face”, nicidecum programata, nu am putut sa nu-i indragesc pe loc… ei pe mine la fel. Aveam senzatia ca stau de vorba cu bunicii pe care nu am avut norocul sa-i cunosc vreodata si nu cu acest cuplu cazat la azil, practic, niste straini pentru mine.

Claudiu Borza alaturi de Simona Briscan, Paula Lezeu, Daniela Rada, Sonia Burtic si Ansamblul “Lioara” ne-au facut o frumoasa surpriza. Ne-au colindat si incantat.

Vin colindatorii! Ne-au colindat si ne-au incantat studentii clasei de Maiestrie condusa de Conf.Univ.Dr. Florina Maris Hinsu, Asist. Univ. Florin Maris Hinsu, Dirijor Conf. Univ. Dr Valentin Lazar.

”Vecinul meu, pana nu demult, era perfect lucid... Dar de cand niste rude mai indepartate l-au internat la azil, parca nu mai este acelasi. L-am vizitat de multe ori. Nu are copii, iar sotia se afla si ea la acelasi camin de batrani...”

Cam asa arata marturia celor care au pe cineva apropiat internat la azil. Traumele exista, mai ales cand dincolo de zidurile institutiilor, raman ascunse tulburari de natura psihica, unele dintre ele debilitante, care adancesc si mai mult singuratatea si tristetea batranilor nostri.

Pentru cei ajunsi la varsta senectutii, odata cu modificarile fizice, slabeste si mecanismul care protejeaza organismul. O stim foarte bine noi, mai tinerii care ne ocupam de administrarea si conducerea acestui azil de batrani. O stiu si ”ei”, bunicii cu pletele carunte si fetele marcate de trecerea deceniilor, pe care-i gasiti plimbandu-se agale in incinta caminului de batrani Casa mea Eden.

Multi tineri impartasesc parerea ca pentru bunicii recuperati la un camin de batrani, viata se apropie de final. Si totusi, adevarul este altul. Ajunsi la varsta a treia, oamenii urmeaza sa descopere una dintre cele mai frumoase perioade. Deoarece batranetea nu este o maladie si poate fi traita cu seninatate… oriunde, dar cu cateva conditii.

Tot ce le ramane de facut varstnicilor, indiferent de numarul deceniilor afisate in cartea de identitate, este sa aiba grija de propria persoana. Interesul trebuie mentinut si atunci cand ajung sa locuiasca departe de ambientul familial, intr-un camin de batrani, o structura speciala, destinata lor.

Activitatea fizica si varsta a treia

Odata cu trecerea anilor, apar tot felul de probleme psihice si fizice. Treptat, putin cate putin, acestea incep sa afecteze toate organele corpului. Este vorba despre un proces de degradare progresiva, 100 % natural, imposibil de evitat, dar care poate fi incetinit si imbunatatit.In ciuda mecanismului iminent prin care trece organismul uman, batranetea reprezinta o etapa ce nu trebuie privita cu fatalitate. Cu toate ca nimeni nu poate sa ramana vesnic tanar, ajungand la o varsta atat de ”generoasa”, poate aborda diferit ”problema”, cu mai multa liniste sufleteasca.

Si nu vorbim aici despre chirurgia estetica, la care multi apeleaza, crezand ca astfel vor sterge definitiv semnele marcante ale trecerii timpului. Vorbim doar despre un stil de viata sanatos, in particular despre activitatea fizica, ce poate fi practicata acasa, in vacante si in orice camin de batrani.

Activitatea fizica la varsta a treia si beneficiile ei

Nu mai este o noutate ca miscarea trebuie privita ca un fel de medicament, ce face bine corpului, mintii si sufletului, in egala masura. Si atunci de ce o persoana ar trebui sa renunte la ea atunci cand fata ii este brazdata de riduri si spatele tot mai garbovit de povara anilor?

Activitatea fizica nu inseamna doar oboseala si multe sacrificii, ci este sinonima cu sanatatea. Iar internarea intr-un camin de batrani nu poate transforma varstnicii in niste sedentari irecuperabili. Acum, mai mult ca niciodata, conteaza sa va miscati, desigur dupa ce ati discutat cu medicul si daca nu exista contraindicatii in acest sens. Dar de ce?

a. Activitatea fizica si aparatul respirator
Pe masura ce se inainteaza in varsta, treptat, functia aparatului respirator tinde sa se diminueze. De vina sunt o serie de modificari structurale si de la nivelul cailor respiratorii:
• Deformarea ligamentelor;
• Rigiditatea articulatiilor;
• Atrofierea muschilor responsabili de respiratie;
• Subtierea tesuturilor care captusesc tractul respirator;
• Pierderea elasticitatii bronhiilor si traheei, etc.
Sunt recomandate exercitiile usoare cardio, cele de stretching si gimnastica posturala, menite:
• Pe de o parte, sa previna si sa corecteze deformarea sistemului osteoarticular si a celui muscular;
• Pe de alta parte, sa permita refacerea functiei aparatului respirator.

b. Activitatea fizica si diabetul de tip 2
Un numar semnificativ de persoane care aleg sa se interneze in acest camin de batrani, au fost sau sunt diagnosticate cu diabet de tip 2. Transmiterea maladiei se datoreaza mai multor cauze, in mare parte fiind vorba despre factori genetici si ambientali.
La persoanele cu o predispozitie genetica, patologia apare favorizata de prezenta factorilor ambientali, in special de sedentarism si alimentatia hipercalorica. Iar la randul lor, cei doi factori duc la obezitate, o conditie verificata la circa 80 % dintre pacientii diagnosticati cu diabet de tip 2.

c. Activitatea fizica si colesterolul
Cand valorile colesterolului depasesc limitele considerate normale, pentru varstnici, exista riscuri cardiovasculare. Insa aceasta realitate nu trebuie neaparat sa devina o preocupare pentru rezidentii internati in prezentul camin de batrani. Pentru ca un important cuvant de spus il are raportul dintre colesterolul ”bun” (HDL) si cel ”rau” (LDL).
Desfasurata dupa un program bine stabilit, activitatea fizica reuseste sa scada nivelul trigliceridelor plasmatice(lipide care faciliteaza cunoasterea riscurilor cardiovasculare ale individului) si sa ridice nivelul colesterolului HDL.
Pentru a putea lupta impotriva acestor pericole, miscarea, desi necesara, nu este intotdeauna suficienta. Important este ca fiecare sa fie constient ca trebuie sa intervina radical, schimbandu-si radical stilul de viata.