Si tu ai un bunic ramas singur de care ti-e greu sa te ocupi? De ce sa-l aduci la Casa mea Eden?

Servicii persoane in varsta… Argumentul este unul destul de delicat… Aproape ca nici nu ne gandim la ce se va intampla cu noi peste cateva decenii cand, cu putin noroc, vom ajunge sa bifam la fel de multi ani in calendar precum ”ei”, batranii nostri.

Fiecare dintre noi poate ca are o bunicuta ramasa singura. Poate are un tata ajuns la varsta a treia, cu multiple probleme de sanatate sau macar o ruda apropiata ce necesita asistenta si de care nu se poate ocupa.

Te ingrijoreaza ca bunicul tau si-a pierdut pofta de mancare? Cine sunt ”vinovatii” pentru comportamentul sau?

Multi tineri si adulti cred ca un camin de ingrijire persoane varstnice reprezinta solutia ideala pentru tot ce are legatura cu varsta a treia.

Intr-adevar, institutia poate acoperi o mare parte din problemele specifice bunicilor. Insa exista si chestiuni mai delicate, care nu se rezolva cu o mana de pastile. Si ce simplu ar fi!

In unele momente, batraneii, simpatici de altfel, ajung sa se lase prada suferintelor interioare pe care nu mai reusesc sa le depaseasca. Sau nu mai vor, pentru ca au obosit. Nu putem decat sa-i intelegem...

Ei, bine, acestea sunt situatiile de cumpana, in care fara un ajutor calificat, conditia lor se poate agrava.

Camin ingrijire persoane varstnice – Ce cauze poate avea lipsa poftei de mancare?

Unul dintre momentele cele mai delicate referitoare la asistenta ”veteranilor”, o constitutie solutionarea problemelor de alimentatie. Pentru ca hrana ”cea de toate zilele” are o importanta fundamentala in mentinerea sanatatii.

Inapetenta senila este un fenomen destul de comun printre cei intrati in ultima etapa a vietii. Dar cand bunicul tau abia se atinge de mancare, este destul de greu accepti pur si simplu si sa nu te preocupi, desi nu intotdeauna coincide cu un semnal de alarma.

Lipsa poftei de mancare poate avea o multime de explicatii. Dupa 7, 8 sau mai multe decenii de viata, organismul uman incepe sa se deprecieze. Mai curand sau mai tarziu, sistemele, aparatele si organele se degradeaza. Carentele de functionare se pot justifica prin:

  • Incetinirea metabolismului;
  • Aparitia tulburarilor digestive;
  • Declansarea unor patologii grave;
  • Probleme de dentitie si masticatie;
  • Modificari neuro-psihologice, etc.

Incetinirea metabolismului

Uneori, principalul ”vinovat” de reducerea apetitului este chiar metabolismul bazal, mai bine-zi incetinirea lui. Din cauza activitatii fizice limitate, cerintele energetice ale corpului se reduc simtitor. In consecinta, se diminueaza si perceptia de foame.

Problemele digestive

Inaintarea in etate ingreuneaza inclusiv digestia, determinand probleme la nivelul aparatului gastrointestinal. Ca urmare a scaderii activitatii metabolice, procesele digestive isi pierd eficacitatea, iar subiectii pot suferi de constipatie.

Declansarea unor maladii grave

La varste atat de inaintate, organismul uman se poate confrunta si cu insuficienta unui organ. Tulburarile precum insuficienta renala, cardiaca, respiratorie, hepatica, etc., tumorile, infectiile, etc., pot cauza scaderea nevoilor nutritionale.

Problemele cavitatii orale

In principal, este vorba despre defecte de masticatie. Frecvent, varstnicii raman fara dantura (edentatie). O mare parte din vina o poarta conditiile economico-sociale deficitare, obiceiurile alimentare nesanatoase si igiena orala necorespunzatoare.

Starile depresive

Starea emotionala a bunicilor nu trebuie subevaluata. Daca inapetenta se prelungeste, totul se poate explica prin anxietate, depresii si tristete, care anticipeaza aceste forme de anorexie (le putem numi si asa).

Din cauza maladiilor si singuratatii in care-si petrec timpul, ajung sa se deprime. Isi pierd entuziasmul pentru tot ce-nseamna viata. Uita inclusiv sa mai surada ori sa manance. Devin tot mai vulnerabili.

Se vad tot mai sensibili si neputinciosi, adeseori inutili. In absenta partenerului de viata pierdut, simt cum si lor li se apropie sfarsitul. Se simt la capat de linie, unde tot ce le oferea candva satisfactie devine lipsit de sens.

Recomandari

Daca cineva drag tie are nevoie de ajutor, il vom primi cu drag printre rezidentii acestui camin ingrijire persoane varstnice!

Locurile sunt limitate, insa nu-ti va lua mult timp sa verifici disponibilitatea. Pentru lamuriri si informatii, consulta paginile site-ului si apeleaza la detaliile din Contact!

 

De ce varstnicilor le este frig in permanenta?

Specialistii de la caminul de batrani particular Casa mea Eden raspund!

Pregatiti-va sa ascultati o poveste, una dintre multele pe care le-am ascultat de-a lungul vizitelor mele repetate intr-un camin de batrani, una dintre multele ce m-au impresionat pana la lacrimi…

Adeseori, ne vine in minte un vechi proverb romanesc, care spune cam asa: ”Cine nu are batrani, sa-si cumpere”. Insa de vreo doua decenii incoace, numai de persoane de varsta a treia nu ne putem plange ca ducem lipsa la noi in tara, dimpotriva.

Ce parere v-ati format despre cele mai moderne camine de batrani private din Romania, spre deosebire de vechile structuri comuniste? 

Cine s-ar fi gandit ca un azil poate deveni o a doua casa pentru cei de varsta a treia, de unde nu lipseste confortul propriului camin?

V-ati imaginat vreodata ca intr-un centru de ingrijire batrani se pot desfasura jocuri de societate si diverse activitati recreative?

Intrebari, intrebari, intrebari…

Suntem de parere ca a venit momentul sa va actualizati viziunea despre institutii similare, cu mult diferite decat cele de odinioara.

In prezent, o casa de batrani nu este altceva decat o combinatie intre comoditatea locuintei proprii, eleganta regimului hotelier, asistenta medicala la domiciliu, serviciile auxiliare si activitatile de entertainment.

Pentru ca azilul este mai mult decat locul unde varstnicii isi pot intretine pasiunile

Este adevarat ca in centrul de ingrijire batrani Casa mea Eden, la fel ca in alte structuri similare, rezidentii isi pot ocupa o parte din timp cu jocuri de societate. Insa pe langa jocul de carti, de sah sau de rummy, mai au parte si de alte tipuri de activitati.

Periodic, conducerea se ocupa de organizarea unor evenimente cu caracter artistic, menite sa descreteasca fruntile ridate ale zecilor de bunici si sa le ”indulceasca” sederea intr-un mediu departe de locul care pana nu de mult, insemna ”acasa”.

De exemplu, cu prilejul sarbatorilor sau in anumite ocazii, complexul Casa mea Eden gazduieste vizionari de filme si serate muzicale cu tematica (colinzi), la care sunt invitati artisti locali mai mult sau mai putin consacrati.

Persoanele de varsta a treia se mai pot delecta cu plimbari in curtea plina de verdeata sau pot gusta iesirile in aer liber dincolo de incinta institutiei, pana pe malurile Crisului Negru. Iar atunci cand starea de sanatate le permite, pot lua parte la excursii de o zi, uneori de mai multe zile.

Pentru ca azilul este locul ideal unde bunicii isi pot mentine si ingriji sanatatea

Unul dintre mesajele propuse de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) pe tema sanatatii varstnicilor, exprima faptul ca procesul de imbatranire reprezinta un privilegiu si totodata un obiectiv al societatii in care traim.

In prezent, asistam la un fel de revolutie demografica. Mai exact, la inceputul anilor 2000, la nivel planetar, 500-600 de milioane de oameni aveau implinita varsta de 60+.

Se estimeaza ca pana in anul 2025, numarul batranilor va ajunge la 1,2 miliarde, iar in anul 2050, va atinge si poate va depasi pragul celor 2 miliarde.

Potrivit ONU, la jumatatea acestui secol, populatia planetei poate ajunge la impresionanta cifra de 9,1 miliarde, cu un raport in grupa persoanelor de varsta a treia de 2 femei la 1 barbat.

Data fiind aceasta evolutie demografica, sanatatea batranilor atrage tot mai mult atentia comunitatilor locale. Acestea cauta sau ar trebui sau caute mijloacele necesare sa investeasca in construirea si sustinerea unor azile ce respecta standardele europene.

Un foarte bun exemplu in acest sens este si stabilimentul Casa mea Eden. Avand sustinerea institutiilor din judetul Bihor, aici, rezidentii au parte de servicii medicale si de terapii optime, care impreuna cu planul alimentar, contribuie la ameliorarea starii lor de sanatate.

In ciuda numarului mereu in crestere de persoane de varsta a treia raportate la totalul populatiei, in ciuda numarului de bunici neputinciosi lasati de familii sa traiasca singuri, caminele de batrani nu sunt la fel de numeroase.

Se simte asa un aer de primavara… poate pentru ca anotimpul in care natura intreaga renaste, chiar si-a intrat in drepturi. Aceeasi atmosfera primavarateca am regasit si intr-unul dintre putinele camine de batrani private din Bihor, de suflet as putea spune.

Cu acordul conducerii Casa mea Eden, unul dintre putinele azile de batrani private din Bihor, mi-am permis sa interactionez cu bunicii cazati aici. Spre multumirea ”gazdelor”, totul s-a petrecut cu cea mai mare discretie.

Insa curiozitatea, un defect profesional as putea spune, am adus-o cu mine, ”la pachet”. Pe tot parcursul aventurii mele de o zi in centrul pentru varsta a treia, am incercat sa aflu cat mai multe si de la persoanele angajate.

Nu mica mi-a fost uimirea sa descopar un azil de batrani despre care merita sa le povestesc si altora, demn de incadrarea Romaniei pe lista statelor europene.

Pentru ca mi-ar fi fost imposibil sa concentrez intr-o singura postare impresiile tuturor celor intervievati, m-am oprit la amintirile unei persoane speciale, care ar putea fi bunicul sau strabunicul oricaruia dintre noi:

Nu cred ca-mi amintesc cati ani am. Sa tot fie vreo 90... sau poate peste... cine mai stie? Memoria mai imi joaca feste... Insa stiu ca sunt deja 2 ani de cand Casa mea Eden a devenit noua mea casa.

Mi-e greu sa ma exprim... de scris nici nu mai poate fi vorba. Am fost bolnav... rau... inainte ca nepotii sa ma aduca aici. Nu mai aveau cum sa ma ingrijeasca. Sunt plecati peste hotare... cu totii. Dupa ce si sotia mi-a murit, am ramas singur.

La inceput, nu am vrut sa ma internez. Credeam ca este un azil de batrani ca pe vremea comunistilor. Le cunosc eu prea bine. Ani de zile am transportat painea pana in incinta centrului despre care nu vreau sa vorbesc chiar acum. Si mai ca le plangeam de mila nefericitilor mereu infometati si umiliti, mereu cu ochii plini de lacrimi.

Il ascultam, privindu-i pe furis trasaturile pronuntate, cu ochii mici si aspri, cu sprancenele rasfirate si fata puternic ridata nu doar de multimea deceniilor, ci si de amaraciunea de a fi supravietuit unui regim in care libertatea nu era decat un subiect tabu.

Apoi, pret de o clipa, s-a asternut tacerea, atat cat sa-si stearga dara de lacrimi de pe obraz. Si cu capul usor inclinat, apasat parca de durerea amintirilor despre caminele de batrani din trecut, mi-a zambit.

Dupa albul ochilor, mi-am dat seama ca nu ma vede... privea in gol... Si fara sa vreau, ochii mi s-au umezit. Puternic miscata de imaginea bunicului din fata mea, l-am imbratisat.

Era si el bunicul cuiva... Un gest de afectiune nu avea cum sa fie vreodata de prisos, chiar daca venea din partea unei persoane straine, asa ca mine.

Aici, am intalnit oameni minunati, oameni cu suflet mare, care imi ofera zi de zi, toata dragostea lor. Aici ma simt acasa... Sunt norocos ca vremurile s-au schimbat... doar in bine... cel putin pentru noi, cei obositi sa mai continuam numaratoarea anilor.

Nu are sens sa mai reproduc cuvintele care, trebuie sa recunosc, m-au miscat profund. Daca acelasi dialog l-as fi avut in urma cu vreo 40 de ani, cu un rezident al caminelor comuniste, sigur as fi dat peste o multime de suflete pustiite de umilintele, foametea si de mizeria care domnea de altfel, in toate institutiile de stat similare.

Pe-atunci erau prea multe nereguli comparativ cu ceea ce inseamna azi, un centru pentru varsta a treia. Acum, cu toate serviciile de curatenie si igienizare, cu serviciile medicale si cele auxiliare, grija pentru bunicii ajunsi la varsta senectutii, nu mai este o problema despre care nimeni nu vrea sau nu poate sa vorbeasca.

Asa cum am constatat la fata locului, institutia aduce mai degraba cu o structura ce combina luxul hotelurilor de 4 stele si confortul primitor de-acasa. Peste tot persista o atmosfera serena, benefica persoanelor trecute de mult de anii pensionarii, care au nevoie sa-si traiasca ultima perioada a vietii in cea mai deplina liniste, fara stresul si grija zilei de maine.

Elena

Este catalogata drept varsta neputintelor progresive si a dependentei : batranetea constituie intervalul de varsta cel mai problematic pe care il confruntam pentru prima data prin prisma celor dragi din jurul nostru- parinti, bunici, rude sau prieteni inaintati in etate. Din perspectiva celor din jurul lor, a fi alaturi de cineva inseamna a trai ajutat de cineva. Pe fondul acestei mentiuni constientizate, apar stari de anxietate, neliniste, tensiuni care pot genera, in timp, nu doar fizic ci si psihologic, calitatea vietii.

Avem in familie persoane in varsta, care nu se mai pot ocupa singure de propriile nevoi? La ce sa ne asteptam daca in loc sa le ducem intr-un centru ingrijire batrani, luam decizia sa le ingrijim acasa?

Vine o vreme cand propriii nostri parinti si bunici nu mai reusesc sa se ingrijeasca singuri. Si multi dintre noi isi pun intrebarea daca este cazul sa ii internam intr-un centru ingrijire batrani sau ar fi mai bine sa-i tinem aproape de noi. Trecuti de multisor de anii tineretii, pe cand erau plini de energie si in forta, capabili sa-si vada de gospodarie, de-acum ajung in pragul neputintei. Iar noi, mai tinerii lor urmasi, ne vedem nevoiti sa le purtam de grija, la fel cum au facut-o si ei, cu decenii in urma, pe vremea cand eram mici copii.

Nu este vorba despre o obligatie, ci mai degraba despre o dovada de iubire si un exemplu de urmat chiar pentru propriile noastre odrasle. Si tot la fel, daca din motive intemeiate, luam hotararea sa-i ducem intr-un azil, nu inseamna ca suntem lipsiti de orice sentiment, dimpotriva.

Misiunea noastra este sa va oferim un spatiu colocvial, sincer, calduros, sub forma unei a doua familii, in care sa va puteti trai a doua varsta lipsiti de griji si de disconfort. Prin formula centrelor noastre de barani, am reusit sa formam un centru rezidential pentru seniori in fiecare azil in parte, in care puteti sa va adaptati mediului privindu-l ca centru de recuperare pentru persoanele varstnice, ca centru de ingrijire ori ca un spatiu ideal pentru relaxare, reconectare cu natura, socializare. Avantajul principal este situarea strategica ideala in mijlocul naturii a tuturor cladirilor noastre, care va propun prin terenuri de sport, proximitatea padurilor, a gradinilor si a lacurilor promenade recreative.