Casa mea EDEN - Casa Mea Eden - Camin de Batrani Particular Soimi, Oradea, Bihor

Cu totii ne-am facut la un moment dat lectii cu bunicii. Ne e poate dor nu atat de temele interminabile, nasoale si plicticoase de moarte, cat de ei, de ai nostri dragi si iubiti bunici.

* * *

Bunicule, ma ajuti la teme?

Bunicul lasa tot, isi aseaza incet, dar ferm, ochelarii si cu o extrema bunatate se prezinta in fata pustiului nerabdator, cu privire mieroasa.

– Sigur ca da! Nu facem noi o echipa formidabila impreuna?, se aude tremurand vocea atat de reconoscibila a celei mai blande, tandre si ingaduitoare fiinte din viata prichindelului care abia de zareste peste speteaza jiltului imbatranit de timpuri.

* * *

Pare a fi un scenariu general, in care protagonista devine orice parte din relatia bunici-nepoti. Iar pentru cine crede ca e doar un ritual al complicitatii intre generatii, unde varstnicii fac lucruri pentru cei mici, aceasta colaborare vine la fix.

E benefica si constructiva pentru toata lumea.

La lectii cu bunicii, mai mult decat o comoditate

E scoala deja. Pentru unii abia primul an, pentru altii e ultimul. Nou-venitii printre litere si cifre abia de-acum descopera cum e la lectii cu bunicii. Cei din clasele mari isi vor aminti cu placere cum a fost si cat de tare i-a legat aceasta super activitate impreuna.

Redeschiderea anului scolar e benefica pentru toti membrii familiilor.

Pentru tinerele vlastare, vine insa adesea cu stres si plansete, cu notiuni neintelese, cu materie multa, greoaie si teme chinuite.

Intre litere indecis trasate in caietele speciale, coloane interminabile de inmultiri si impartiri sau poezii de memorat, copilasii se pot simti coplesiti de schimbare. Toate aceste lucruri noi cu care iau contact ii poate agita. Devin nervosi, plictisiti si reactioneaza nu intotdeauna pozitiv si constructiv.

Au nevoie langa ei de cineva disponibil, cu mare intelegere si rabdare, in masura sa le tolereze capriciile si chiar sa-i incurajeze cu zambete si priviri blajine cand e necesar. Si chiar mai des de-atat.

Ei bine, ocupati fiind mai mult in afara casei cu serviciul (si cu altele), parintii nu se descurca foarte bine la capitolul disponibilitate. Si nici cu rabdarea. Asa ca, salvarea vine din partea singurilor adulti disponibili, bunicii.

In masura in care varstnicii isi duc la indeplinire rolul educativ, toata aceasta responsabilitate ofera satisfactii si pentru cei mici, si pentru cei mari.

O randuiala din care cu totii au de castigat

Cei mici reusesc sa priceapa mai bine tot ce li se preda nou si sa asimileze mai usor avalansa de informatii de care se lovesc la scoala zi de zi.

Parintii, cu timpul limitat, stau linistiti stiind ca odraslele se afla pe mainile bune, sigure si capabile ale parintilor pensionari.

Bunicii, in sfarsit, se pot bucura de timpul petrecut cu nepotii si pe deasupra au prilejul sa se simta utili pe drept. Si cu toate temele cu care cei mici ajung acasa, au ocazia sa-si tina active functiile cognitive.

Revenind oarecum la caietele cu linii punctate si cu patratele, bunicul sau bunica ”de serviciu” isi tine antrenat creierul, incetinit bine de tot raportat la frenezia vremurilor prezente. Dar potentialul permis de grupa de varsta nu se rezuma la disponibilitate.

Adevarata magie-si arata infatisarea cand bunicutii si bunicutele reusesc sa condimenteze temele de-acasa cu fel si fel de istorioare de viata, facand sarcinile obligatorii mai usor de digerat si asimilat pentru scolari.

Fantezia, imaginatia si indemanarea cu care stiu sa capteze chiar si nepoteii cei mai reticenti si pusi pe nazbatii nu are egal.

Si da, totul sta in puterea bunicilor iubitori, o adevarata comoara a zilelor noastre, ce merita depotriva atentia, dragostea si respectul familiilor.

Foto: www.65ysmas.com

Batrani singuri si fericiti nu exista. Insa izolati, nefericiti, suparati de-a dreptul, deznadajduiti si chiar depresivi pentru ca singuri pe bune, se vad cu carul.

Ca si cum izolarea, nefericirea si supararea, deznadejdea sau depresia stau printre atributele ce merg mana-n mana cu batranetea. Dar nu merg mana-n mana.

Si bunicii, oricat sunt ei de bunici trecuti, satui de viata si ridati, au dreptul la fericire, nu la izolare. La fericire, nu la suparare. La fericire, nu la deznadejde. Pentru ca merita.

Batrani singuri si fericiti in viata nu exista

Este acolo o nepotriveala... Substantive precum singuratatea si fericirea (sau transformate in orice alta parte de vorbire) nu au loc in aceeasi propozitie si fraza. Oricat de tare ar sustine cineva ca e singur, dar fericit.

Omul este o fiinta sociala. Mereu a fost si asa. Mereu va fi sa-si doreasca prezenta aproapelui.

Chiar vazand bunici cu surasuri imprimate pe chip, acele surasuri sunt doar urmele a ceea ce au insemnat candva. Sunt amintirea unor clipe in care au simtit fericirea cum se zbate sa persiste, sa ramana, sa supravietuiasca.

Poate le e mai usor sa treaca peste, sa numere zilele si sa-si accepte singuratatea cu un suras mare si luminos pe chipul brazdat iremediabil de umbre, riduri si jale.

Cum mai usor ii este si ei. Doar ca sa poata continua, doar ca sa-si tina sufletul in putere atat cat va vrea si trupul. Doar ca sa nu-si rataceasca mintile.

Un an cu sufletul in sihastrie

Am intalnit-o din intamplare. Am cunoscut-o prin povestea ei, prin amintirile ultimului an de solitudine. E si ea, la fel ca ceilalti batrani singuri, un suflet izolat, nefericit, suparat de-a dreptul, deznadajduit si cu tendinte vizibile de depresie.

E singura de un an deja, mi-a marturisit. Isi traieste zilele acasa, desi fiul si-ar fi dorit-o intr-un camin de batrani privat. Pentru binele ei, atata vreme cat el nu-i poate sta alaturi fizic.

Pentru siguranta si sanatatea ei. Pentru sansa de a cunoaste poate pe cineva si sansa la putina fericire. Pentru sansa de a umple gandurile pline de amintiri cu prezentul.

Pentru sansa sa-si acopere de nadejde sufletul pustiit, de a o trezi la viata, de a nu o lasa sa se vestejeasca asemeni frunzelor desprinse definitiv de copacul ce le-a hranit cu seva sa.

E singura de cand cel iubit a plecat. Si nici macar nu a indraznit s-o intrebe ce are de spus. De parc-ar fi putut bietul de el, cand o grea suferinta l-a macinat si otravit lasandu-l fara putere si zile.

Speranta regasirii pentru o eternitate

EL a plecat de tot. A plecat spre o lume despre care se stie atat de putin, dar in care cu totii spera. Spera si ea ca ACOLO se vor regasi, ca nici macar eternitatea nu le va mai intrerupe iubirea si nu le va mai fi potrivnica.

E singura. Are un fiu, soarele si lumina ochilor sai. Si m-am topit de tot surprinzandu-i lacrimile pe care nu le mai putea retine, cum dau sa navaleasca pe obraji in jos.

Mi-a povestit cum amandoi, cu suflete pline de amaraciune, inca invata sa traiasca fara EL, sot si parinte, desi a trecut un an deja. Destinul i-a luat pe nepregatite, le-a tulburat mintile, le-a spulberat sperantele, le-a distrus increderea, le-a intunecat vietile vrand parca sa-i dezbine.

Se au unul pe celalalt. Stiu amandoi. E o conexiune indestructibila aceasta mama-fiu. Insa EL era liantul si picatura de energie ce le dadea forta. Iar acum ca s-a dus, legatura predestinata tinde sa se destrame. Sau, dimpotriva, sa se intareasca mai mult ca niciodata.

Tine de ei sa aiba forta sa-si ia destinul in maini, sa se-mpotriveasca sihastriei ce vrea sa le stapaneasca sufletele.

As vrea s-o mai intalnesc vreodata, sa-mi spuna ca am avut cu toate dreptate, sa-mi spuna ca-i e bine, ca si-a infruntat destinul crunt, ca a mers mai departe plina de speranta...

Poate... Pot doar sa sper si eu la randu-mi ca sufletul acela istovit isi va regasi vreodata alinarea...

Foto: www.cnn.com

Cu toate ca in alte vremuri se vorbea foarte putin despre ea (spre deloc), religia in viata varstnicilor constituie un fel de ancora spirituala. Constituie o prezenta cu rol in atenuarea unor stari emotionale provocate de anumite contexte (nefaste) si obstacole.

Prin religie, se contureaza si se conserva propria identitate. Se trece mai usor peste clipele de cumpana, se accepta greselile si se iarta. Si mereu a fost asa.

Tot prin religie, se inving singuratatea si sentimentele de inutilitate. Nu in ultimul rand, vine ca o mana de ajutor, mentinand vie speranta atunci cand situatiile par fara iesire.

Cu ce beneficii vine religia in viata varstnicilor?

Raportat la orice grupa de varsta, implicarea in religie si in viata spirituala este majora la persoanele in etate. Exista si explicatii pentru cine le cauta, o buna parte vizand aspectul psihologic si social.

Religia ca izvor de speranta

Oamenii religiosi tind sa fie mai optimisti si mai increzatori in viitor, oricat de sumbru apare el de fapt. Ca-si imagineaza stabilitate sau chiar o simt, automat, nu mai risca sa cada in depresie in momente sensibile ale vietii, odata cu:

  • Pierderea fiintei iubite sau a altcuiva drag din cercurile apropiate;
  • Iesirea din campul muncii (pensionarea poate da sentimentul de inutilitate);
  • Diagnosticarea unor maladii grave, incurabile, debilitante;
  • Recuperarea in camine de batrani sau in structuri sanitare etc.

Religia, instrument pentru depasirea evenimentelor dramatice

Religia (cu momentele sale de rugaciune, cu zilele de post etc.) si in general credinta ofera sustinere in depasirea evenimentelor dramatice. Adica omul este constient ca fiecare zi in plus, desi o bucurie, il apropie de final. Ca orice face, nu poate evita inevitabilul.

Varstnicii confirma ca religia le da forta, curaj si energie. Ca fara ea le-ar fi mult mai greu sa faca fata problemelor de sanatate care chiar se inghesuie sa ”infloreasca” parca la varsta a treia.

Religia, un fel de sport pentru sanatatea mentala

Ulterior unor studii referitoare la starile depresive ale adultilor de 50+, LSE (London School of Economics and Political Science) intareste ceea ce multa vreme a fost doar o supozitie. Anume ca frecventarea activitatilor religioase aduce mai multe beneficii mentale decat altele despre care se stie ca pot stimula functiile cerebrale:

  • Practicarea disciplinelor sportive;
  • Participarea la activitati sociale;
  • Implicarea in acte caritabile;
  • Ocuparea timpului cu studiu si invatare.

Totul demonstreaza ca in mijlocul atator activitati care atrag multimi de oameni, evenimentele religioase ofera cele mai promitatoare rezultate.

Religia, ca ”antidot” impotriva alcoolismului

Din variate motive (nu ca s-ar justifica), oamenii cad in patima alcoolului. Se intampla si batranilor, categorie cu atat mai expusa din cauza deprecierii calitatii vietii (pensionare, pierderea partenerului, imbolnavire etc.).

De obicei, oamenii care abuzeaza de alcool se simt singuri (nu neaparat pentru ca sunt) si sufera de depresie. Religia insa poate preveni si schimba aceste ”predispozitii”. Le poate vindeca daca trebuie, credinta devenind un medicament indispensabil in recuperare.

Religia, liant in dezvoltarea comunitatilor

Adeseori, practicile religioase, in general spiritualitatea si credinta, favorizeaza suportul social. Intre membrii aceleiasi comunitati se creaza legaturi. Oamenii obisnuiesc sa puna intrebari unii altora, sa se informeze despre starea de sanatate, despre situatia de-acasa, despre dificultati etc.

Cu cat varstnicii interactioneaza mai mult, cu atat cresc probabilitatile sa fie mai preocupati de curele medicale si sa se adapteze schemelor terapeutice, sa se ingrijeasca mai mult si sa nu se neglijeze sub niciun aspect.

Bun de stiut!

Toate aceste beneficii cu care vine religia in viata varstnicilor se pot apoi extinde la toate categoriile de varsta. Credinta devine astfel un motiv destul de solid pentru a o cauta sau a o regasi. Si niciodata nu-i tarziu pentru a-ti transforma viata si a te schimba pe tine...

Foto: www.stutterstock.com

Pana in urma cu niste ani, infarctul miocardic la varstnici avea un pronostic destul de dezamagitor, chiar fatal. Insa in prezent, datorita terapiilor si capacitatii de a-i recunoaste simptomele premonitorii, majoritatea napastuitilor reuseste sa depaseasca ”hopul” cu bine.

Ce este infarctul miocardic?

I se mai spune atac de cord. Cu acest termen se defineste o leziune a muschiului cardiac, cauzata de intreruperea locala a fluxului sanguin, o consecinta a obstructiei unei arterere coronariene.

  • Refacerea intarziata a circulatiei sanguine atrage dupa sine deterioarea sectiunii interesate. In lipsa oxigenarii, tesuturile incep sa se necrozeze (are loc moartea celulelor).
  • In schimb restabilirea fluxului arterial in timp util permite limitarea si chiar evitarea oricarei eventuale leziuni.

Din pacate, problema are de multe acelasi destin tragic, de vina fiind imposibilitatea distingerii simptomelor specifice.

Cand se poate manifesta infarctul?

Identificarea semnelor rau prevestitoare poate salva propria viata si pe a altora. Insa tabloul simptomatic nu e simplu de elaborat, unele manifestari putand duce cu gandul spre probleme diverse.

De cele mai multe ori, patologia se declanseaza pe neasteptate, in cele mai imprevizibile momente. Poate aparea in timpul unui efort sustinut, dupa incheierea lui sau la emotii puternice. Dar la fel de bine isi confirma prezenta si in stare de repaus.

Cum se poate manifesta infarctul miocardic la varstnici?

Deosebirea simptomelor poate salva vieti. Potrivit WebMd, iata care sunt acelea care nu trebuie ignorate tocmai pentru ca pot anunta infarctul miocardic:

#1: Disconfort in piept

E unul dintre cele mai comune simptome, mai cu seama la barbati. In caz ca se apropie un atac sau o artera este blocata, apare ca o durere sau senzatie de presiune in centrul toracelui, usor spre stanga, in dreptul inimii.

Disconfortul poate dura cateva minute, iar daca se rezuma la cateva secunde, probabil e vorba despre probleme de alta natura.

#2: Probleme digestive

Arsurile si durerile de stomac, greata, varsaturile si indigestia se pot regasi pe lista simptomelor specifice. Insa nu toate tulburarile gastrointestinale vestesc un infarct. De regula sunt asociate cu alte afectiuni.

Aceasta categorie de indicii constituie un semnal de alarma in cazul persoanelor cu probleme cardiace, cu o frecventa mai mare in randul femeilor.

#3: Durere radianta spre brat

O manifestare clasica este si durerea care se propaga pe latura stanga a corpului, cuprinzand umarul, cotul si intreg bratul stang. Uneori se prezinta chiar si in absenta durerii pectorale si se poate instala la ambele brate.

Simptomul se poate manifesta ca o durere continua sau intrerupta. Cei mai ”incercati” raman reprezentantii sexului masculin.

#4: Respiratie greoaie si ameteala

Multe lucruri provoaca ameteala si ingreuneaza respiratia. Insa cand simptomele apar brusc, fara o explicatie reala, mai ales daca se combina cu durerea pectorala, exista mari probabilitati sa fie vorba despre apropierea unui atac de cord.

In astfel de situatii, la origini se poate afla reducerea presiunii arteriale din cauza ca inima nu mai reuseste sa pompeze sangele.

#5: Transpiratii reci si abundente

Exploziile instantanee de sudoratie rece, sub forma unor valuri de transpiratie semnificative cantitativ (ca dupa un efort fizic intens) pot fi atribuite stresului si emotiilor puternice. Insa nu de putine ori, anunta un infarct miocardic la varstnici.

Acestea sunt indicii atribuite cu precadere femeilor. Expertii recomanda un control de specialitate indeosebi cand le insotesc si alte semnale.

Retine!

Batranetea poate fi si trebuie traita cu seninatate. Distingerea manifestarilor infarctului si actionarea in timp util permite gestionarea situatiilor si reducerea riscurilor chiar la subiecti de varsta a treia si a patra.

Foto: www.cbsnews.com

Dupa cum bine se stie, accesul intr-un centru de ingrijire varstnici nu se face la voia-ntamplarii. Si cum fiecare camin isi prezinta propriul regulament si propriile conditii, nu se poate generaliza.

Oamenii intreaba, noi raspundem

Cine intentioneaza sa-si aduca parintele, bunicul sau un apropiat in aceste structuri speciale trebuie sa cunoasca niste lucruri.

In cele ce urmeaza, ne vom ocupa sa raspundem la cateva nelamuriri vizavi de Casa mea Eden. Solutiile noastre vin in folosul viitorilor oaspeti si apartenentilor lor:

1. Ce documente trebuie prezentate?

Facilitarea accesului este conditionata de dosarul medical individual. Fiecare rezident il va prezenta odata cu solicitarea recuperarii in Casa mea Eden. Cadrele medicale il vor completa ori de cate ori intervine o modificare in starea de sanatate sau se da curs unui plan de tratament.

2. Cat costa ”cazarea” in centrul nostru?

Este o intrebare foarte justificata, la care nu ezitam sa raspundem. Exista un cost fix, care include o lista cu servicii standard de cazare, alimentatie, igiena etc. Tarifele lunare variaza in functie de nevoile fiecaruia (stare medicala, terapii necesare si de o multime de alti factori).

3. Se asigura si servicii auxiliare?

Desi oaspetii nostri au varste inaintate, stima de sine, pasiunile etc. nu au varsta. Ei au nevoie pe langa ingrijire de specialitate, si de facilitati menite sa le infrumuseteze viata. Contra cost, acoperim si serviciile suplimentare, de la consiliere psihologica, pana la cele estetice.

4. Cine se ocupa de persoanele cu handicap?

In centrul pentru varstnici Casa mea Eden, ajung si seniori care din cauza unui handicap fizic, neurologic, psihic etc., nu se descurca singuri nici cu cele mai banale activitati. Insa nu exista motive de ingrijorare, personalul auxiliar ocupandu-se de toate nevoile lor particulare.

5. Cand si cum se accepta vizitele apartenentilor?

Nu impunem un program specific sau interdictii. Familia, prietenii si toti cei care doresc, isi pot exercita oricand dreptul de vizita. Incurajam conexiunile cu ambientul familiar si ne bucuram ori de cate ori persoane din anturajul bunicilor iau parte la evenimente si activitati pe care le organizam.

6. Se pot respecta exigentele alimentare?

Starea bunicilor depinde nu doar de atmosfera caminului nostru, nu doar de terapii si activitati de socializare, ci si de alimentatie. Dieta influenteaza calitatea vietii si suntem atenti la tot ce ajunge pe mesele bunicilor. De asemenea, unde este cazul, ne adaptam cu preparate speciale.

7. Se poate pastra locul in timpul spitalizarii?

Varstnicul nu-si va pierde locul pe durata internarii intr-o unitate sanitara, indiferent de lungimea perioadei. Insa pentru pastrarea patului, trebuie sa existe continuitate in achitarea costurilor de cazare inclusiv in intervalul de absenta. In caz contrar, se pierde dreptul, locul redevenind disponibil.

8. Dar in timpul vacantelor?

Lucrurile explicate anterior raman valabile si in perioada vacantelor. La fel, in orice situatii cand rezidentul isi schimba temporar ”domiciliul”. Atata timp cat platile pentru contravaloarea serviciilor lunare sunt la zi (in functie de pachetul ales), locul (pat, camera) nu se va pierde.

9. Cum se asigura serviciile medicale?

Nu conteaza ca nu facem parte dintre unitatile sanitare. Suntem un camin ce imita foarte bine mediul de-acasa. Insa nu inseamna ca ducem lipsa de servicii medicale de specialitate. Pe langa personalul sanitar permanent, colaboram cu specialisti care se ocupa de ingrijirea bolnavilor.

Despre toate aceste lucruri, doritorii pot afla mai multe detalii in sectiunea Intrebari frecvente sau contactandu-ne direct.

Varicele la varstnici reprezinta o problema destul de comuna. De fapt boala varicoasa e una care se verifica frecvent la anumite categorii, in timp ce pe altele le afecteaza mai putin.

Exista si explicatii pe marginea subiectului, anume de ce apar preferential doar in anumite situatii.

Cum se formeaza varicele?

La origini se afla carente ale circulatiei sanguine, mai precis a circulatiei venoase. Dupa o varsta, aceasta nu-si mai indeplineste rolul cum trebuie. Si vei intelege numaidecat cum stau lucrurile:

Aparatul circulator include 2 mari categorii de vase sanguine:

  • Artere – Transportă sangele de la inima spre restul corpului;
  • Vene – Se ocupa cu circuitul de retur (dinspre periferie spre inima).

Circulatia sanguina incepe cu circuitul arterial, care porneste de la inima. Asemeni unui motor, inima pompeaza sangele prin artere, duncandu-l spre celule si tesuturi in tot corpul.

Spre deosebire de fluxul arterial, cel venos este sustinut in parte de niste valve interne de tipul ”one-way flaps”. Acestea asigura circulatia inspre inima si doar intr-un singur sens.

Cand peretii venelor devin mai fragili sau valvele nu mai functioneaza cum trebuie, sangele nu mai are aceeasi fluiditate. Incepe sa stagneze, acumulandu-se in zonele problematice.

In consecinta, venele in cauza devin mai pronuntate, capata un aspect mai sinuos si un colorit mai intens. Ei bine, asa se prezinta venele varicoase, formatiuni in relief, foarte vizibile in straturile superficiale ale pielii.

De ce varicele la varstnici sunt o problema curenta?

In absenta unei simptomatologii deranjante (dureri de picioare, funicaturi si crampe, picioare umflate in special in jurul gleznelor etc.), venele varicoase sunt privite doar ca un inestetism. Insa despre ele se poate vorbi ca despre orice alta patologie, avand factori de risc si complicatii.

Boala varicoasa se instaleaza cu prevalenta in perioada adulta, de obicei dupa 40-50 de ani. Dar nu este exclusa nici populatia tanara. Si se agraveaza apoi pe masura ce omul se departeaza tot mai mult de tinerete.

Daca primele manifestari apar la varste destul de ”coapte”, varicele sunt adesea considerate o consecinta a degenerarii tesuturilor venoase. Odata cu imbatranirea corpului se resimte si circulatia venoasa.

Peretii venelor nu mai au acelasi tonus ca in tinerete si isi pierd din elasticitate. Cu sa fara valve in stare optima de functionare, vasele se dilata, fiind bine reliefate la suprafata epidermei.

In defavoarea fluxului sanguin mai vin si valvele, care nu mai functioneaza la capacitate maxima. Starea de epuizare nu le mai lasa sa se impotriveasca fortei de gravitatie, iar ele nu mai sustin ”traseul” de jos in sus, adica de la baza picioarelor, spre motorul central care este inima.

Alti factori care favorizeaza boala varicoasa

Corelatia dintre varice si varsta a treia nu este data doar de slabirea peretilor venelor si a valvelor interne. Cauzele trebuie cautate si in presiunea excesiva asupra vaselor de sange, la randul sau ”incurajata” de o alta suita de factori:

Viata sedentara si lipsa miscarii

Inaintarea in varsta atrage dupa sine reducerea activitatilor fizice. Iar sedentarismul duce la alterarea echilibrului fiziologic in vene, presiunea sanguina crescand peste valorile normale.

Greutatea supraponderala si obezitatea

Excesul de kilograme supune la un efort suplimentar activitatea valvelor, acestea fiind nevoite sa lucreze mai mult pentru a sustine fluxul sangelui spre inima.

Statul prelungit pe scaun sau in picioare

Mentinerea posturii incorecte o perioada mai lunga favorizeaza cresterea presiunii sangelui in vene. Problema se identifica odata cu aparitia edemelor (umflarea picioarelor din cauza acumularilor de lichide).

Regimul alimentar impropriu

Carentele de nutrienti si excesele de alimente nesanatoase favorizeaza acumularea de tesut adipos si totodata retentia de apa, tulburari ce contribuie la incetinirea fluxului sanguin si la comprimarea vaselor de sange.

Alti factori de risc

  • Patrimoniul genetic – Predispune la aparitia tulburarii venoase;
  • Menopauza si terapiile hormonale substitutive – Induc modificari hormonale;
  • Constipatia – Problema ingreuneaza returul venos;
  • Sexul feminin – De vina sunt hormonii care incurajeaza relaxarea peretilor venelor.

Mai urmeaza despre varicele la batrani!

Nu am epuizat argumentul, ci abia o parte. Vom reveni si cu alte informatii referitoare la boala varicoasa!

Relatia bunici-nepoti reflecta o uniune speciala si profunda, incarcata de cea mai sincera iubire. Si nu te gandi ca este o chestiune unilaterala, ce porneste doar dintr-o directie si care se sfarseste intr-un punct.

Totul se bazeaza pe aspecte clare, ce pornesc din ambele parti.

Componentele care cladesc relatia bunici-nepoti

Pot fi oare bunicii cele mai importante figuri in viata copiilor? Pot. Fara urma de dubii. Pentru ca deseori isi aduc aportul in cresterea si educarea lor. Si chiar mai mult...

Sunt stalpii familiilor

In lunga noastra ”calatorie” prin viata, intalnim si cunoastem persoane care ne inspira si ne ghideaza asemeni punctelor cardinale.

Bunicii fac parte din aceasta categorie. Sustinerea lor este esentiala. Avem nevoie de emotiile si gandurile atat de bine conturate pe care le transmit. Sunt ele care ne modeleaza chiar si la propriu, prin patrimoniul genetic.

Bunicii simbolizeaza uniunea

Nu de putine ori, asociem casa bunicilor si scurtele evadari la ei in batatura cu o gramada de lucruri permise, de libertati si ingaduinte.

Le asociem imaginea cu vorbele de duh, cu povestile pline de pilde, cu orele tarzii, cu protectia de furia parintilor, cu bucatica de cozonac, cu caramele daruite pe ascuns si mai ales cu reuniunile saptamanale sau la marile ocazii.

Ofera siguranta si sprijin

Prin intelepciune si experiente, contribuie la cresterea, educarea si formarea micilor vlastare ale familiei cand parintii sunt prinsi in campul muncii.

Lipsa lor poate inseamna in schimb prezenta bonelor sau perindari pe la vecini, rude, prieteni. Nu ca ar fi ceva rau ori o clara lipsa de dezinteres din partea parintilor... Insa cand exista bunici apti, sanatosi si doritori, ”interventia” lor poate fi de mare pret.

Se aliniaza nevoilor

Bunicii sunt cu adevarat fiinte extraordinare, dedicati neconditionat si sincer, care ne uimesc cu lucrurile de care sunt capabili.

Nu inceteaza sa surprinda cu tot ce fac zi de zi, poate cu mari eforturi, uitand uneori de propriile nevoi, de oboseala, de boli si neputinta. Doar pentru a merge cu nepotii in vacanta, a-i insoti la scoala si in parc, a-i indruma la lectii, a le calauzi pasii prin viata. Si le reuseste extrem de bine...

Ne inunda cu afectiunea lor

In unicitatea ei, relatia bunici-nepoti e si despre chipuri blande si ganditoare, despre figuri cu plete albe si ochi plini de bunatate.

Toata iubirea lor are sens, nu e greu de intuit. E speciala, e nepretuita. Le vine natural si nu are cum sa nu se manifeste si fata de noi. Pentru ca inainte cu decenii, cu mult inainte sa aparem noi, cu aceeasi afectiune, cu acelasi devotament ne-au crescut parintii.

Uniunea vine diin ambele directii

In mintile si-n sufletele noastre, bunicii raman figuri marcante chiar la multa vreme dupa ce incheie socotelile cu viata.

Totul are intr-o oarecare masura legatura cu ei, cu comportamentul, trairile, personalitatea si pasiunile noastre, cu alegerile pe care le facem, cu ceea ce suntem, ce devenim, cu lucrurile care ne definesc. E normal sa ne gandim la ei si dupa, sa le pastram un loc special in inima si-n amintiri.

Cum sa nu-i iubesti atunci?

Cum sa nu-i iubim? Cum sa nu-i dorim in vietile noastre, chiar si numai pentru o scurta perioada si pentru micile lor interventii?

Reprezinta o resursa de mare pret, care de cele mai multe ori nu are inlocuitor. Sau are, dar nu de acelasi calibru si calitate.

Foto: www.cjnews.com

Nepotii isi doresc bunici perfecti. Daca se poate cat mai cool, care sa se muleze dupa poftele, mofturile si asteptarile lor. Desi nu sunt tocmai acestea calitatile definitorii.

A fi bunici perfecti e o arta...

Unora le iese fara efort sa fie severi si ingaduitori fix cat e necesar, fix in ”doza recomandata”. Ca nu-i bine nici prea prea, nici foarte foarte. Altii in schimb nu se apropie nici la ani lumina de profilul ideal.

O fi la mijloc vreun secret? Sa fie niste reguli pe care unii le cunosc, pe care le respecta, iar altii nu?

Ce au insa in comun bunicii cool, perfecti, moderni, adorabili, plini cu iubire de daruit, devotati si saritori pana-n panzele albe, de care nepotii se ataseaza, langa care le place sa se cuibareasca, pe care le place sa-i asculte si sa-i urmeze in gesturi si in tot ce fac?

Nu e niciun secret la mijloc, ci doar o lunga lista cu lucruri care se fac si care nu se fac. Toate cumulate ajuta la construirea unui raport sanatos atat cu nepotii, cat si cu parintii lor, in asentimentul tuturor partilor.

E o ”meserie” care de unii se prinde, care unora le vine natural, intocmai ca o haina realizata pe comanda si executata la mare arta... Care de restul se prinde ca uleiul de apa...

Franturi din ”manualul” bunicilor model

Vom propune in cateva puncte un scurt ”instructaj” concentrat pe raportul bunici-nepoti, in special pe aspecte benefice in comportamentul varstnicilor, in opozitie cu variantele neproductive:

Cu bagare de seama la limbaj

Cei mari (din familie sau din afara ei) nu trebuie sa se adreseze copilasilor vorbind peltic, pocind cuvintele si imitand limbajul celor mici.

E oportuna folosirea unui limbaj normal, pronuntand cuvintele cu claritate, asa incat copii sa capete deprinderi bune de comunicare.

Fara minciuni, doar cu adevar

Frecvent se aud expresii de genul: ”daca nu te comporti bine, te duce politia” sau ”nu te du prea departe ca acolo e bau-bau”.

O alta strategie de a imbuna copilasii este in a-i prosti ca de pilda mama si tata se vor intoarce imediat.

Ambele abordari sunt gresite. E preferabil adevarul, doar sa fie prezentat intr-o forma agreata de cel mic si cat mai realista.

Evitarea invinovatirilor

Pe alocuri, inca se mai practica fraze de genul ”daca nu manaci tot, bunica plange” sau ”daca nu primesc un pupic, esti un copil raut”.

Posibil ca in alte vremuri, atribuirea unor sentimente de vinovatie dadeau rezultate. Acum insa nu mai dau rezultate benefice.

Ingaduinta, dar nu rasfat

Bunici perfecti nu inseamna sa fie atat de permisivi incat sa tolereze orice comportament indisciplinat, haotic, ce depaseste limitele impuse de parinti.

Unele reguli se pot ocoli daca nu contrazic bunul simt. Se accepta de pilda ceva dulce din cand in cand sau o jumatatea de ora in plus de desene animate.

Adaptarea la prezent, nu la trecut

Dragi bunici, copilasii au nevoie de atentie si de afectiune, dar si de jocuri si activitati interesante, educative, care sa-i capteze, potrivite varstei si timpurilor.

Poate ca pe vremuri nu existau atatea surse de inspiratie, dar acum idei se gasesc la tot pasul: jocuri Montessori sau de societate, gradinarit, bucatareala, sesiuni de lucru manual etc.

Foto: www.nypost.com

Cu totii ne-am dori parintii sa traiasca vesnic. Sa nu imbatraneasca nici cand devenim la randu-ne parinti varstnici si bunici cu puzderie de nazdravani umplandu-ne casele si vietile.

Ne dorim sa-i avem langa noi, cu o vorba buna si potrivita, plina de intelepciune si iubire, chiar si cand firele carunte predomina peste podoaba noastra capilara. Ne dorim sa le simtim prezentele chiar si cand deceniile ne brazdeaza izbitor de tare chipurile.

Macar de-ar fi atat de simplu... Ca sa ne fie si noua simplu. Si toata povara sa ramana pe umerii lor. Ca ei stiu mereu cum sa faca...

Scrisorea unui tata aproape in varsta catre fiul sau

Pot fi gandurile emotionante ale parintelui tau. Pot fi ale tale catre copilul tau, ganduri de azi sau de maine.

Nici nu conteaza ale cui sunt de fapt atata vreme cat se infig cu toata puterea in sufletul si-n mintea cui le asculta. Si nu mai vor sa plece.

Le-am ascultat la randu-mi, mai bine-zis le-am citit negru pe alb, iar acum le transmit mai departe, sper cuprinzatoare si profunde.

”Dragul meu fiu,

Tare-as fi dorit sa mai raman langa tine o vreme. Aveam ani buni inainte, ani in care-as fi vazut cum cresti, cum din copilul pe care mi-l amintesc, te pregatesti sa devii un tanar vrednic si de nadejde pentru familia ta.

As fi dorit, insa nu prea mi s-au potrivit socotelile.

Am crezut mereu ca voi imbatrani. Ca voi imbatrani nu doar atat cat destinul mi-a permis. Ca voi imbatrani atat cat viata ingaduie si altora. Ca voi apuca anii de pensie in care ma voi opri cu totul doar pentru a ma odihni, doar pentru a te privi, doar pentru a-ti fi de ajutor si prezent c-o povata.

As fi dorit sa-ti fericesc zilele vazandu-ma batran. Si sa-ti pierzi uneori rabdarea uitandu-te la mine cum abia de-mi misc trupul obosit de munca, cum abia de-mi indrept spatele garbovit, cum abia de-mi tarasc picioarele ce se incapataneaza sa ma mai asculte.

Am crezut ca voi fi langa tine in ziua cand vei trece pragul maturitatii, cand te vei indragosti intaiasi data si apoi ultima oara, dupa care vei intra in lumea barbatilor adevarati.

Am crezut mereu ca voi fi acolo la fiecare eveniment important din viata ta. La terminarea studiilor, la prima intalnire, la pasul cel mare, la ziua cand la randu-ti vei deveni parinte...

Oricum, cu fiecare prilej, te-as fi indrumat cum as fi stiut si as fi putut mai bine...

Dar iarta-mi graba, fiule drag. Iarta-ma ca destinul a avut alte planuri cu mine...

Daca acum citesti aceste randuri si ultimele mele ganduri, se vede treaba ca mi s-au sfarsit zilele si traiul. Credeam ca se va intampla mult, dar cu mult mai incolo, peste cateva decenii, poate.

Insa daca totusi firul vietii a ajuns la capat, daca nu voi mai putea fi langa tine, doar aminteste-ti ca gandurile mele te vor insoti vesnic.

Asa cum soarele e vesnic pe cer, neclintit, hotarat sa calauzeasca lumina...

Asa cum stelele galaxiei raman impietrite chiar dupa ce li se curma existenta...

Asa cum planeta albastra iti va fi casa tie si multor generatii de acum inainte...

Asa cum vesnic e universul, asa sunt si gandurile, si dragostea mea pentru tine.

Cu drag, o-mbratisare calda si sincera, ultima de la al tau parinte.

Tata.”

Cugetare finala

Cu totii ne-am dori parinti varstnici. Sa ajungem sa-i vedem la varsta a treia si poate la a patra varsta. Sa-i insotim in batranetea lor frumoasa.

Insa nu toata lumea se bucura de acest privilegiu din pacate. Destinul nu intreaba pe nimeni ce preferinte are cand ii curma firul vietii sau ii asterne dinainte-i felurite incercari.

Anii vin si trec... Pleaca pur si simplu, se scurg printre degete precum clipele...

Totusi, ne-am vrea parintii nemuritori. Sa nu faca nimic, doar sa existe, sa-i stim aproape. Cu gandul si cu soapta...

Foto: www.shutterstock.com

Ingrijirea varstnicilor in familie poate ridica probleme insemnate. Misiunea e mai complicata decat pare, iar problemele aferente, indeosebi trairile sufletesti, greu de gestionat. Mai cu seama cand batranetea se asociaza cu o dizabilitate.

Ingrijirea varstnicilor in familie si sentimentele de vina

De-a lungul experientei cu familiile bunicilor recuperati la Casa mea Eden, am inteles cat le poate fi de greu. Si nu e vorba despre oboseala, nopti nedormite si cheltuiala, ci despre sentimente.

Oricat de puternica e o persoana, uneori clacheaza. Emotiile devin coplesitoare in momentul in care-si vede propriul parinte sau pe cineva drag imobilizat la pat, cu o mare suferinta fizica / psihica.

Se intampla cu atat mai mult cu cat se simte neputincios sa-i ofere alinare. Pentru ca nu poate, nu stie, nu are timp etc.

Sentimente de neputinta vin la pachet mai intai tristeste, apoi cu stres, nervozitate si chiar cu mustrari de constiinta si cu vinovatie. Majoritatea apar in urma unor false credente, a unor idei prestabilite in care oamenii ajung sa creada.

Ei bine, acestea sunt doar mituri, realitatea avand de fapt alta infatisare.

2 Mituri comune pe marginea sentimentelor de vina

De multe ori, aparentele inseala...

Mitul #1: Indiferent cat te straduiesti, nu va fi indeajuns

Cine are in grija un varstnic, poate bolnav, e convins ca trebuie sa-l insoteasca si sa-l asiste 24 de ore din 24. E convins si ca poate mai mult de-atat, ca trebuie sa renunte chiar si la putinele ore de somn sau de relaxare, doar pentru a aveam mai mult timp impreuna.

Care este adevarul si ce poti face?

E un gest minunat sa te dedici parintelui drag, bunicului sau cuiva din familie. Desigur, apreciat de cel in cauza. Insa nu te gandi ca e insuficient. Sau situatia va deveni mult prea apasatoare.

In situatii extreme, stresul se va transforma-n depresie. Iata de ce e necesar sa gasesti un punct de echilibru, o situatie de mijloc in care sa nu te neglijezi nici pe tine.

Daca nu te descurci pe contul tau, nu e o rusine sa ceri ajutor unui centru de ingrijire sau unor persoane specializate, ce pot oferi asistenta la domiciliu daca este ceea ce doresti. Chiar pentru cateva ore, atat cat sa te desprinzi putin de ”povara” si sa-ti revii.

Mitul #2: E vina ta daca starea celui drag se inrautateste

Adesea, cine imbraca haina ingrijitorului la domiciliu se considera responsabil de agravarea starii apropiatului, crezand ca greseste undeva. E convins totodata ca facand eforturi mai mari, sanatatea i s-ar putea imbunatati, ca problemele mentale / fizice ar trece de la sine.

Care este adevarul si ce poti face?

Si de asta data imaginea creata in minte difera de realitatea lucrurilor. Varstnicii bolnavi se pot recupera o vreme. Dar e o situatie de moment. Exista cazuri particulare in care pana si pacienti terminali se trezesc. Este insa doar ultima zvacnire a trupului insetat de viata

Oamenii imbatranesc. Le imbatraneste corpul, functiile organismului incep sa dea semne de oboseala. La fel si organele. Indiferent de stare, la varsta a treia si a patra nu te poti astepta la o refacere miraculoasa.

E imposibil ca ei sa intinereasca, sa zburde ca la 20 de ani sau sa aiba energia si pofta de viata de la 30. Si oricum ar fi, vindecarea nu depinde doar de tine si de capacitatea de a-ti indeplini sarcinile.

Inca o data, poate fi binevenita o mana de ajutor din exterior, atat cat sa-ti mai usureze din povara. Sa stii ca responsabilitatea nu cade toata doar pe umerii tai.

Foto: www.staffrelief.ca

Uite un argument de sezon, asa, de diversificare... Ne-am gandit sa fie de folos cuiva... Ca tot e toamna-n toata regula: activitati tomnatice pentru bunici si pentru cine a atins varsta a treia ori a patra.

E toamna... Toamna plina de bunatati, generoasa de felul ei. E toamna ce umple mesele cu bucate si vazduhurile de miresme de care n-ai mai vrea sa te desprinzi. Toamna cu voiosie in inimi, cu chef de miscare, de creatie, de deconectare.

Activitati tomnatice pentru bunici

E toamna... O bucurie-n plus pentru purtatorii de par grizonat si de brazde ferme pe chip. Vine c-un zambet incurajator pentru ”tineri” ce tanjesc dupa linistea serilor petrecute in gura caminului, depanand poate amintiri din indepartatul secol trecut.

E toamna... Si venim cu cateva idei de activitati tomnatice pentru bunici. Care sa-i inveseleasca, sa-i destinda, sa-i imbarbateze, sa le-arate ca exista batraneti minunate.

Ca e pacat sa-i lasam tintuiti in odaile lor, poate singuri, poate in uitare, poate asteptand doar ca timpul sa treaca si sa le usureze povara anilor in care au plans, au suferit, s-au chinuit.

Plimbari

Ce poate fi mai placut cand soarele abia de are putere sa ridice mercurul termometrelor, decat o plimbare in sanul naturii, ascultand freamatul padurii si clipocitul apelor? Lasand razele blande sa incarce corpul cu energie si vitamina D?

La Casa mea Eden, incurajam miscarea si incercam prin orice mjloace sa combatem sedentarismul rezidentilor. Nu degeaba, de cate ori vremea se arata favorabila, propunem si organizam iesiri in imprejurimi.

Cine-a fost pe la noi, stie ca avem locuri minunate, neatinse parca de interventiile omului, la cativa pasi de centrul de ingrijire.

Lucru manual

La batranete, timpul se scurge parca la fel de molcolm si nehotarat precum miscarile bunicilor. Pentru a le da un imbold si a-i trezi din letargie, un dram de creativitate face minuni.

Pare-se ca nimic nu da rezultate mai bune decat latura artistica, de multe ori ascunsa in spatele unor chipuri ursuze, a unor minti ganditoare, a unor corpuri epuizate, explicabil de altfel.

Chiar fara sclipirea de geniu, ”tinerii” pot deveni adevarati artisti creatori de arta (desen, pictura, bricolaj etc.). Toate aceste activitati relaxeaza, stimuleaza functiile cerebrale si pot chiar servi la ameliorarea unor tulburari din sectorul psihiatric.

Gradinarit

O alta propunere pentru bunici (si nu doar pentru ei) este gradinaritul, foarte accesibil oricui are 1 mp de pamant in fata casei sau dispune de o mica terasa pe care-o poate umple cu ghivece si jardiniere.

Si nu e o alegere intamplatoare. Pentru ca activitatea are efecte surprinzatoare. Revitalizeaza practic corpul pe de-a-ntregul. Ingrijirea si cultivarea plantelor (legume si zarzavaturi, flori etc.) solicita deopotriva partea mentala si cea fizica.

Considerate terapii alternative pentru Alzheimer, activitatile ”antreneaza” corpul si mintea, indiferent daca e de intretinut doar un ghiveci cu orhidee sau o mica gradina.

Si mai avem atatea!

Si mai aveam atatea idei... Toate spre multumirea cui ne-a ales sa-i devenim camin si casa...

Iar pana la urmatoarea noastra intalnire...

Aproape ca-ti miroase a struguri zemosi si castane coapte, a placinte aburinde si a lemne trosnind in foc. Aproape ca nimeni nu-si mai aminteste de arsita verii intarziate si plina de capricii pana pe final.

Cine sa-nteleaga sezonul acela (vara) indaratnic fara pereche, ce nu lasa plamanii sa respire-n voie, nehotarat cateodata, iar alteori decis sa rabufneasca cu toate toanele sale?

Bine ca s-a dus in drumurile lui, pe la alte suflete, prin cealalta emisfera, sa le mai umple si pe ele de zadufuri si sa le imbuibe cu gradele sale multe.

Cine sa-nteleaga stagiunile cu care mai face pereche? Fiecare cu mofturile si cu frumusetile sale, cu asteptarea si placerea.

Si nu ne plangem, dimpotriva. Ne bucura ca suntem inca. Si tragem speranta ca vom fi tot aici sanatosi, in formatie completa, barem pan’ la anul cam prin aceasta vreme...

Foto: www.ssww.com

Ti-ai pus vreodata intrebarea ce mananca Regina Elisabeta a Marii Britanii de reuseste sa se tina pe pozitie la o varsta la care majoritatea nici nu viseaza? Si nu oricum, ci la carma unui intreg regat, in calitate de suverana.

Desigur, o ajuta si patrimoniul genetic, mama ei incheind socotelile cu viata la onorabila varsta de 101 ani. Dar nu ajunge sa ai gene bune... Mai trebuie si o alimentatie pe masura.

Ce mananca Regina Elisabeta la fiecare masa?

Daca credeai ca are un regim special... Ei bine, credeai bine. Programul alimentar e atent organizat, iar preparatele culinare, cu grija alese. Nu degeaba se spune ca suntem ceea ce mancam.

Si tot nu degeaba, ”Her Majesty” inca e in viata si nu pare a avea intentii sa paraseasca ”scena”.

Asa cum singura a declarat, prefera sa manance ca sa traiasca mai degraba deca sa traiasca pentru a manca. Si ca sa iti dai seama, iata ce mananca Regina Elisabeta:

Mic dejun pe stil englezesc

Optiunile cu care alege sa-si inceapa ziua, insotesc ceaiul fierbinte (marca Earl Grey, fara adaos de zahar sau de lapte) si sunt destul de restranse.

De regula, prefera biscuitii, painea prajita cu marmelada sau cerealele cu fructe proaspete. Uneori consuma omleta cu somon si trufe.

Gustare cu ”grade” inainte de pranz

Se pare ca Regina se respecta si cu bauturi fine, incarcate cu niste grade. Mai exact, inainte de masa de pranz, ca aperitiv, bea un cocktail preparat cu gin si Dubonnet (un fel de Vermouth).

Il serveste cu o felie de lamaie si gheata din abundenta. Reteta nici nu e secreta, e la-ndemana in online. Obiceiul l-a ”mostenit” de la Regina Mama.

Pranz proteic si niciodata amidonoase

A doua masa principala o serveste la ora 13:00 fix. Pranzul consta in principal in carne alba sau peste, dar fara sosuri. De exemplu, poate fi pui la gratar cu salata sau peste acompaniat de spanac ori legume.

O categorie de alimente care nu fac parte din alimentatie o reprezinta amidonoasele. Ceea ce inseamna ca in bucataria Palatului Buckingham nu-si gasesc locul pastele fainoase, cartofii si orezul.

Nelipsit, ceaiul de la ora 5:00

Din peisajul Casei Regale, nu putea absenta emblematicul ceai de la ora 5:00. Majestatea Sa il prefera alturi de pandispan cu miere sau biscuiti cu ciocolata, delicatese carora nu le poate rezista.

Tot la ora ceaiului pomeridian, se mai pregatesc 2 tipuri de sandvisuri: fie cu somon afumat, castraveti si ou, fie cu sunca si mustar.

Proteine animale din abundenta si la cina

Pe masa regala, la ora cinei, la loc de cinste sta somonul sau carnea rosie (vita) provenita de la fermele locale. Masa de duminca include neaparat friptura de vita, iar ocazional, miel sau vanat. Dar indiferent de tipul carnii, trebuie sa fie bine patrunsa si cu minime condimente.

Rasfatul nu e insa rasfat fara desert. Felului principal ii urmeaza cateva fructe, ca de pilda caspuni sau piersici cultivate in serele Castelului Windsor.

Dupa cina, din nou, ”grade”

Ca Regina Suverana se respecta nu e un lucru nestiut. Cum nu e nici ca ii place carnea, dulciurile sau cateva grade adunate in pahare. Si tot cu grade incheie si ziua.

Obiceiurile sale alimentare includ si un pahar cu sampanie ori cu martini dry, pe care nu-l poate refuza (sau nu vrea)

Zilnic, ciocolata

Titulara Casei Regale a Marii Britanii este o fire extrem de pofticioasa. Dovada ca nu rezista fara dulciuri, in special fara ciocolata. Sa fie si acestea oare care-si aduc contributia in a-i sustine sanatatea de fier?

Desi e o dieta destul de ciudata (deloc rea pentru o Regina de asemenea rang), pare-sa ca functioneaza in cazul celui mai longeviv monarh din lume, inca pe picioarele sale si la carma Commonwealth-ului

Cat despre servicii de in grijire batrani nici ca poate fi vorba, cel putin in cazul sau, desi trecuta bine de 90 de ani.

Foto: www.telegraph.co.uk

Azi va fi despre un oarecare camin de batrani la Soimi... Si despre bunici regasiti, care-si traiesc cu intensitate povestea de iubire.

De fapt, va fi despre un locsor cu adevarat camin, un locsor burdusit de amintiri, experiente si tample grizonate. Va fi despre un locsor in care chipurile ridate au mereu cate o poveste de depanat. Uneori mai trista, alteori mai inflacarata de zambete.

Camin de batrani la Soimi: Cand povestile le traiesti aievea

Cat de bine trebuie sa-i fie cuiva intr-un loc, altul decat acasa, incat sa si vorbeasca cu blandete despre el? Incat sa te cuprinda emotiile doar ascultand si intelegand din vorbe, o-ntreaga poveste?

A fost odata...

Pare firul unei povesti adevarate, bine dichisite cu eroi fabulosi si fir epic de te tine cu sufletul la gura. Cu puncte culminante ce erup garla dupa fiecare manunchi de 2-3 randuri.

De asta data insa e o poveste de iubire, ivita in tinerete, risipita si regasita, apoi lungita pana la adanci batraneti. N-o fi avand ea fire epice demne de serii televizive maraton. Dar e sincera, personala, cuprinzatoare.

De nu vrei sa auzi despre ea, scapa iute cat mai poti... Iar de vrei...

A fost odata o tanara timida si un tanar indraznet. S-au vazut, s-au placut si imediat au format un cuplu. N-a durat din pacate. Dar n-a fost o mare drama.

Stii cum e... el tanar, ea si mai tanara, cruda de-a dreptul, fara experiente si multe suspine de inima albastra...

Fiecare di-a vazut apoi de viata si nelinistile sale. Pana intr-o zi...

A fost si regasire

S-au regasit cand ambii au fost pe deplin maturi.

Copti la minte, asa cum erau, bucurosi nevoie mare de surpriza cu care i-a sortit destinul, s-au luat. Si bine au facut. Sa se aseze si ei la casa lor, ca tot omul cumpatat.

S-au asezat si vesel le-a fost traiul pentru o vreme, mai cu seama dupa ce rodul iubirii lor a luat infatisarea unicului fiu, adorat si dorit cum n-a mai fost altul.

Anii au trecut peste... Cum era si firesc.

Au trecut luand cu el si laptele, si mierea de odinioara, lasand la urma-i amintiri intinate cu ofuri, nemultumiri, neajunsuri si o prapastie tot mai adanca intre.

Ale vietii incercari...

Copilul s-a facut minunatie de fecior, iubitor de oameni, cu respect pentru parintii ce l-au zamislit si crescut cu atata drag si efort. Ca fost-a si efort, cum fost-au chin si neajunsuri multe, cu carul chiar, nu cu ocaua mica.

Au fost momente in care si-au plans alegerile, in care lacrimi amare le izvorau din ochi, ingreunandu-le sufletele. Au fost zile lungi, apoi ani si mai lungi, in care viitorul parea sa le rezerve doar iad si suferinta.

Dar au trecut. Au trecut anii, iadul, suferinta. Si tineretea trecut-a cum n-ar fi existat vreodata. Peste ei, cei care au fost candva o tanara timida si un tanar indraznet, timpul a-nceput sa-si puna amprenta.

Ca peste tot si toate, de altfel...

S-au regasit din nou, desi n-au mai plecat vreodata unul de langa altul.

Treceri peste ani

Trecut-au anii peste lume. Si mai cu seamana peste ei, gravandu-le siraguri de riduri, mai inainte fine, abia ca niste umbre, apoi adancite neiertator, ca niste brazde bine infipte in straturile epidermei. Parca vrand sa le reaminteasca de nopti nedormite, de neliniste, de greutati.

Trecut-au ani ca clipe si dusi au fost. Ani cu o mare de amintiri frumoase si tot pe-atat de nepotrivite, deranjante, dureroase.

Trecut-au ani pana ce din caminul cald, construit cu mare truda, au fost nevoiti sa se instaleze la azil. Dar nu intr-unul oarecare, ci in al nostru camin de batrani la Soimi.

A fost momentul de cumpana, cand au reinceput sa-si traiasca povestea.

O renastere, un nou camin

Fericita le-a fost alegerea, indiferent de motivatie.

Pentru ca aici au gasit suflete blande, grija multa, ochi dragastosi. Numai bune sa le indulceasca batranetile si traiul, potrivite sa le curme orice umbra de durere.

Au gasit oameni buni si drepti, cu inimi cuprinzatoare, darnici cu rezidentii si prin vorba, si prin fapta. Au gasit tot ce au visat sa le fie casa, camin, familie, fara a mai avea grija zilei de maine.

S-au regasit pe ei.

Au regasit apoi linistea si pacea sa se impace cu viata si provocarile. Au regasit placerea lucrurilor de mult uitate si bucuria de a se avea alaturi unul pentru celalalt.

Cu ganduri senine, inainte, impaciuitori

Nu suntem niciunii nemuritori, dar nemuritoare ne pot ramane amintirile prin tot ce lasam in urma noastra. Fa-le pe-ale tale incarcate de zambete si veselie, oricat de crunt ti se infatiseaza trecutul.

Conteaza prezentul, lucrurile din viata ta de azi, nu de ieri. Maine mai vezi tu cum o scoti la capat.

Conteaza soaptele aproapelui si tresarirea umarului sau. Conteaza bucuria sa-ti privesti zi de zi jumatatea, chiar cand stii ca in curand sufletul sau ori al tau se va stinge.

Cu ganduri senine, asteapta viitorul cu impacare, multumind pentru fiecare zi in care cineva drag ti-a umplut cararile vietii. Bucura-te azi, maine se poate sa fie prea tarziu...

Foto: www.lilydoadeer.wordpress.com

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!