Cine nu are batrani, sa-si cumpere…

Adeseori, ne vine in minte un vechi proverb romanesc, care spune cam asa: ”Cine nu are batrani, sa-si cumpere”. Insa de vreo doua decenii incoace, numai de persoane de varsta a treia nu ne putem plange ca ducem lipsa la noi in tara, dimpotriva.

Care este realitatea in familiile romanesti?

Multi isi vad bunicii si parintii trecuti deja de pragul pensionarii, de prisos, acestia devenind un fel de ”surplus”, de care abia asteapta sa se debaraseze, ca de o haina ce nu le mai vine sau ca de un obiect electrocasnic ce ”si-a trait traiul si-a mancat malaiul”.

Nu de putine ori, acesti asa-zisi ”binevoitori” ii ”uita” intr-un camin de batrani, la propriu vorbind, unde decid sa-i lase in grija necunoscutilor. Dar nu structurile de stat sau private, cunoscute cu denumirea de azil, reprezinta adevarata problema, ci indiferenta familiarilor.

Si cand ne gandim ca inca exista familii care tanjesc dupa intelepciunea si experienta de viata a unui bunic…

Insa mai exista si familii unde batranii, atata timp cat au fost apti sa rotunjeasca bugetul si sa puna osul la treaba, au fost bine primiti. Iar odata cu incapacitatea de munca si cu aparitia primelor deficiente tipice varstnicilor, ajung sa fie dati uitarii chiar de propriii fii, nepoti si stranepoti.

Ce pacat…!

De ce este bine sa avem un varstnic in familie?

Pentru mai putin cunoscatorii vorbelor din batrani, expresia populara ”Cine nu are batrani, sa-si cumpere” ascunde un mesaj, ce nu este foarte greu de descifrat.

La nivel psihologic, fraza are o semnificatie plina de inteles. Privita in ansamblu, descrie in amanunt trasaturile, personalitatea si temperamentul celor ajunsi la varsta a treia.

Analizata din perspectiva psihologica, aceasta categorie de indivizi include persoane trecute prin viata, cu o certa experienta acumulata. Ei sunt in masura sa raspunda tuturor provocarilor, fara sa dea bir cu fugitii precum o buna parte din tineretul zilelor noastre.

Bunicii care-si poarta in carca atatea decenii de griji, de emotii si de probleme, se pot transforma in adevarate modele de urmat. Sunt cei mai avizati sa le ofere fiilor, nepotilor si celor mai ”necopti”, sfaturi sincere, fara sa aiba vreun interes.

Totul se datoreaza ”incercarilor” precedente, un soi de ”calificare la locul de munca”.

Cum arata statisticile in Romania?

Cresterea numarului de varstnici reprezinta un fenomen important in societatea in care traim.

Comparativ cu secolele trecute, durata maxima de viata nu a suferit modificari radicale. Insa parametrul ce s-a modificat in maniera drastica, este procentul indivizilor care ating varste inaintate.

Asa cum reiese din studiile Institutului National de Statistica, in ultimii 25 de ani, populatia Romaniei are o tendinta vizibila de imbatranire.

Daca la inceputul anilor 1990, la 100 de copii cu varsta curpinsa in intervalul 0-15 ani, existau circa 48 de persoane cu varsta de 65+, la mijlocul lui 2014, cele doua categorii au ajuns la o certa paritate.

Mai exact, la data de 1 iulie 2014, fiecarui segment de 100 de minori sub 15 ani, ii corespundea nici mai mult, nici mai putin decat 101,87 persoane de varsta a treia.

Totodata, la ultimul recensamant efectuat in 2011, categoria copiilor reprezenta 15,9 procente din totalul populatiei stabile, in timp ce bunicii trecuti de 65 de ani detineau o pondere de 16,1 %.

Surprinzatoare crestere, nu-i asa?

Aceasta realitate nu trebuie vazuta in totalitate potrivnica. Insa este nevoie sa-i stim culege ”roadele”, privind-o prin prisma avantajelor. Si in loc sa renuntam la batranii nostri, ce-ar fi sa ne bucuram de ei ca de o comoara, pe care avem datoria s-o ingrijim si sa-i recunoastem valoarea?

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.