Camin de batrani la Soimi, locul unde zambetele au mereu cate o poveste cu... bunici si happy-end

Azi va fi despre un oarecare camin de batrani la Soimi... Si despre bunici regasiti, care-si traiesc cu intensitate povestea de iubire.

De fapt, va fi despre un locsor cu adevarat camin, un locsor burdusit de amintiri, experiente si tample grizonate. Va fi despre un locsor in care chipurile ridate au mereu cate o poveste de depanat. Uneori mai trista, alteori mai inflacarata de zambete.

Camin de batrani la Soimi: Cand povestile le traiesti aievea

Cat de bine trebuie sa-i fie cuiva intr-un loc, altul decat acasa, incat sa si vorbeasca cu blandete despre el? Incat sa te cuprinda emotiile doar ascultand si intelegand din vorbe, o-ntreaga poveste?

A fost odata...

Pare firul unei povesti adevarate, bine dichisite cu eroi fabulosi si fir epic de te tine cu sufletul la gura. Cu puncte culminante ce erup garla dupa fiecare manunchi de 2-3 randuri.

De asta data insa e o poveste de iubire, ivita in tinerete, risipita si regasita, apoi lungita pana la adanci batraneti. N-o fi avand ea fire epice demne de serii televizive maraton. Dar e sincera, personala, cuprinzatoare.

De nu vrei sa auzi despre ea, scapa iute cat mai poti... Iar de vrei...

A fost odata o tanara timida si un tanar indraznet. S-au vazut, s-au placut si imediat au format un cuplu. N-a durat din pacate. Dar n-a fost o mare drama.

Stii cum e... el tanar, ea si mai tanara, cruda de-a dreptul, fara experiente si multe suspine de inima albastra...

Fiecare di-a vazut apoi de viata si nelinistile sale. Pana intr-o zi...

A fost si regasire

S-au regasit cand ambii au fost pe deplin maturi.

Copti la minte, asa cum erau, bucurosi nevoie mare de surpriza cu care i-a sortit destinul, s-au luat. Si bine au facut. Sa se aseze si ei la casa lor, ca tot omul cumpatat.

S-au asezat si vesel le-a fost traiul pentru o vreme, mai cu seama dupa ce rodul iubirii lor a luat infatisarea unicului fiu, adorat si dorit cum n-a mai fost altul.

Anii au trecut peste... Cum era si firesc.

Au trecut luand cu el si laptele, si mierea de odinioara, lasand la urma-i amintiri intinate cu ofuri, nemultumiri, neajunsuri si o prapastie tot mai adanca intre.

Ale vietii incercari...

Copilul s-a facut minunatie de fecior, iubitor de oameni, cu respect pentru parintii ce l-au zamislit si crescut cu atata drag si efort. Ca fost-a si efort, cum fost-au chin si neajunsuri multe, cu carul chiar, nu cu ocaua mica.

Au fost momente in care si-au plans alegerile, in care lacrimi amare le izvorau din ochi, ingreunandu-le sufletele. Au fost zile lungi, apoi ani si mai lungi, in care viitorul parea sa le rezerve doar iad si suferinta.

Dar au trecut. Au trecut anii, iadul, suferinta. Si tineretea trecut-a cum n-ar fi existat vreodata. Peste ei, cei care au fost candva o tanara timida si un tanar indraznet, timpul a-nceput sa-si puna amprenta.

Ca peste tot si toate, de altfel...

S-au regasit din nou, desi n-au mai plecat vreodata unul de langa altul.

Treceri peste ani

Trecut-au anii peste lume. Si mai cu seamana peste ei, gravandu-le siraguri de riduri, mai inainte fine, abia ca niste umbre, apoi adancite neiertator, ca niste brazde bine infipte in straturile epidermei. Parca vrand sa le reaminteasca de nopti nedormite, de neliniste, de greutati.

Trecut-au ani ca clipe si dusi au fost. Ani cu o mare de amintiri frumoase si tot pe-atat de nepotrivite, deranjante, dureroase.

Trecut-au ani pana ce din caminul cald, construit cu mare truda, au fost nevoiti sa se instaleze la azil. Dar nu intr-unul oarecare, ci in al nostru camin de batrani la Soimi.

A fost momentul de cumpana, cand au reinceput sa-si traiasca povestea.

O renastere, un nou camin

Fericita le-a fost alegerea, indiferent de motivatie.

Pentru ca aici au gasit suflete blande, grija multa, ochi dragastosi. Numai bune sa le indulceasca batranetile si traiul, potrivite sa le curme orice umbra de durere.

Au gasit oameni buni si drepti, cu inimi cuprinzatoare, darnici cu rezidentii si prin vorba, si prin fapta. Au gasit tot ce au visat sa le fie casa, camin, familie, fara a mai avea grija zilei de maine.

S-au regasit pe ei.

Au regasit apoi linistea si pacea sa se impace cu viata si provocarile. Au regasit placerea lucrurilor de mult uitate si bucuria de a se avea alaturi unul pentru celalalt.

Cu ganduri senine, inainte, impaciuitori

Nu suntem niciunii nemuritori, dar nemuritoare ne pot ramane amintirile prin tot ce lasam in urma noastra. Fa-le pe-ale tale incarcate de zambete si veselie, oricat de crunt ti se infatiseaza trecutul.

Conteaza prezentul, lucrurile din viata ta de azi, nu de ieri. Maine mai vezi tu cum o scoti la capat.

Conteaza soaptele aproapelui si tresarirea umarului sau. Conteaza bucuria sa-ti privesti zi de zi jumatatea, chiar cand stii ca in curand sufletul sau ori al tau se va stinge.

Cu ganduri senine, asteapta viitorul cu impacare, multumind pentru fiecare zi in care cineva drag ti-a umplut cararile vietii. Bucura-te azi, maine se poate sa fie prea tarziu...

Foto: www.lilydoadeer.wordpress.com

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!