Povesti de viata dintr-un camin de batrani: Doar Iarta-ma, Draga Mea...

Ideea acestei povesti am ”prins-o”, m-a inspirat intr-un camin de batrani. La fel de bine poate fi povestea ta si a fiecaruia dintre noi...

Citeste si vei intelege. Citeste, cugeteaza, ia aminte apoi. Cauta vindecare cat inca mai e loc pentru ea. Si lasa loc de iertare cat mai e timp.

A fost odata iubire, apoi lacrimi... si-un camin de batrani...

Au fost tineri candva, indragostiti la culme. O mare si inexplicabila iubire le-a unit destinele. Inexplicabila, da! Erau atat de diferiti... ca mediu si pozitie sociala, ca nivel de educatie, ca varsta si pasiuni.

Nu le-au vazut sau nu au vrut sa dea importanta acestor deosebiri...

Dar in ciuda infinitelor obstacole, erau suflete pereche. Au simtit-o de la prima intrevedere, de la prima atingere fugara. Si n-au gresit...

Au gresit insa mai incolo, crescand. Au gresit dupa ani de convietuire. Au gresit chiar si dupa un copil, rod al dragostei, al inceputului frumos, al desavarsirii, ce-a fost, pare-se, doar o iluzie... Asa ca pentru multi altii dintre noi...

Trecut-au decenii de-atunci, o viata de om.

Trecut-au decenii cu bune si rele, cu bucurii si tristeti, cu clipe de fericire imposibil de cuantificat pe o scara a valorilor si tare greu de expus in cuvinte. Trecut-au decenii cu momente de criza, de amara singuratate, de suferinta chinuitoare, de trai zbuciumat si, totusi, de dor.

Decenii de despartire trecut-au...

Nu au lipsit tradarea, conflictele si dorinta de a face rau unul, celuilalt. Nu au lipsit noptile nedormite, innecate de remuscari si aminitiri dezolante. Nu au lipsit puhoaiele de lacrimi pentru durerea din suflete, pentru ranile adanci ce le-a macinat inimile, mintile si-ntr-un final existenta.

Trecut-au decenii de atunci, ani in care amandoi s-au luptat cu mahnirea, deznadejdea, disperarea. In care amandoi au agonizat si au tanjit dupa acea iubire primordiala.

Aparent pur si nevinovat, intr-un final, amorul le-a mistuit vietile, arzand cu valvataia-i fiece emotie, gand pribeag si placuta amintire.

A fost odata regasire... si-un camin de batrani...

Nu ce s-a petrecut in toti acei ani de dupa conteaza.

Despartirea e grea, e nimicitoare. La fel cum si durerea e. Ca poate fi debilitanta, slabind trupuri si suflete firave, naucind drumuri prea putin consolidate, marcand o soarta fara posibilitate de intoarcere.

Conteaza finalul...

Mai bine-zis conteaza prefinalul, prefata sfarsitului, sirul lucrurilor derulate dinainte de capat. Conteaza primirea nesperata, dar atat de intens cautata, dorita, asteptata, rezultat al rugamintilor constiente sau venite pe nesimtite, odata cu visele.

Conteaza ca EL a acceptat-o pe EA. A fost rasplata din urma, secventa ce-a precedat deznodamantul dureros.

Conteaza impacarea din ultimele zile, atunci cand existenta lui, precara si nesigura, a gasit cale de reconciliere. Atunci cand cu mintea zdruncinata de nemiluita-i boala, cand cu trupul istovit de suferinta neieratatoare, a gasit un locsor pentru ea alaturi.

Conteaza lupta inversunata cu destinul ce l-a ajuns, neieratator. Si farama de speranta inradacinata in mintea ei, de speranta ca vor mai fi zile, ceasuri, secunde in care sa-i asculte vorba calda, sa-i simta suflarea, sa-l regaseasca.

Conteaza toate acele vorbe incurajatoare, de dragoste renascuta, revarsata asupra trupului bolnav si chinuit a celui ce i-a fost candva sot.

Conteaza toate aminitirile altor ”epoci”, mai fericite, blocate de un trecut amar. Si ca in sfarsit rugamintile-i aprige i-au fost ascultate. Ca a lasat-o inima si destinul sa-i fie lui aproape, la greu, la foarte greu, la cum nu se poate mai greu, nu doar la bine...

Conteaza ca la plecare, cu suflarea-i stinsa, dupa ce trupul a pierdut lupta din urma, de undeva de sus, din neant, de printre oceane de lacrimi si suspine inabusite, el i-a soptit in graiu-i dulce, cu privirea-i blanda, asa cum doar ea-si putea aduce aminte: DOAR IARTA-MA, DRAGA MEA...

Postfata... intr-un camin de batrani...

Firul vietii se destrama, sfarsitul se apropie in fiecare zi mai mult. Atata doar ca pentru unii, cronometrul inceteaza sa mai bata mult prea curand...

Se intampla aici, la Casa mea Eden, centrul de ingrijire varstnici ce poate fi caminul tau, al ei, al lui, al lor... Se intampla acasa la tine si peste tot in lumea larga...

  • 118
  • Ultima modificare %AM, %25 %452 %2018 %11:%Noi

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.