Ca-si duc traiul intr-un centru persoane in varsta sau la propriul domiciliu, seniorii se vad nevoiti sa infrunte batranetea cu bune si cu mai putin bune.

A treia varsta este un moment extraordinar in viata fiecaruia. Mai ales a celor norocosi, care apuca sa se bucure de ea in pace, cu seninatate, fara probleme importante de sanatate.

Insa de prea multe ori, cele afectate sunt functiile cognitive. Chiar inainte de capacitatile fizice sau de alte maladii specifice.

Centru persoane in varsta – Prin ce exercitii se pot mentine active functiile creierului?

Teoretic, declinul cognitiv nu ocoleste pe nimeni. Mai ales in cazul celor longevivi, ce trec pragul varstei a patra.

Poate exista exceptii de oameni perfect lucizi, care nu au alterate nici vorbirea, nici gandirea, nici memoria. Insa sunt rare.

Dar important e ca se poate ceva in acest sens. Prin exercitii simple, ca un fel de gimnastica mentala, se pot readuce la viata memoria si ratiunea.

Iata cateva tehnici de interventie pentru improspatarea activitatii cognitive. Priveste-le ca pe un antrenament revigorant si de forta, chiar si pentru cei mai ”fragezi” ca etate.

1. Cultura generala

Cu sau fara ajutor, se poate efectua o trece in revista a unor cunostinte de cultura generala din istorie, geografie etc. De exemplu, a judetelor tarii si a municipiilor de resedinta, a statelor europene si a capitalelor etc.

2. Din familie

Pentru diversificare, se poate face o lista cu:

  • Zilele de nastere a persoanelor din familie si a prietenilor apropiati;
  • Cele mai importante momente din viata personala, a familiarilor etc.

3. Evenimente pozitive

Emotiile pozitive au o influenta favorabila. Asa ca se poate solicita rememorarea unor evenimente fericite din viata varstnicului (despre copilarie, ani de scoala, ziua casatoriei, nasterea unui copil etc.).

4. Lista de cumparaturi

Activitatea pare banala, insa nu si rezultatele. De pilda, i se poate propune varstnicului sa incerce sa retina cat mai multe produse de pe lista de cumparaturi. Exrecitiul face parte din rutina. Insa cu timpul, se vor vedea si beneficiile.

5. Cuvinte incrucisate

In aceasta era, prea putini mai ratacesc printre paginile revistelor cu cuvinte incrucisate, cu pixul / creionul in mana. Insa integramele si toate careurile cu jocuri de cuvinte pot pregati memoria. Pe langa ca raman o excelenta metoda recreativa pentru cei mici si cei mari deopotriva.

6. Folosirea computerului

Nu mai e o noutate ca tehnologia, in doze moderate, are o actiune propice asupra capacitatilor cognitive. Si se poate invata si folosi in orice etapa a vietii. Dupa varsta de pensionare este nevoie de un mic ajutor din partea tinerilor mai priceputi. Dar recompensa va fi pe masura eforturilor.

7. Alte exercitii de abilitate mentala

De asemenea, se pot incerca tot felul de alte exercitii ajutatoare, precum:

  • Numaratoare in sens descrescator;
  • Enumerarea lunilor anului in ordine inversa;
  • Retinerea numerelor de telefon;
  • Ascultarea radioului in timpul sofatului;
  • Identificarea si incercuirea unor litere / silabe / cuvinte dintr-un text;
  • Participarea la diverse activitati de socializare ce se organizeaza in caminele de batrani etc.

Retine!

Toata aceasta gimnastica mentala poate fi utila si in cazul bolnavilor de Alzheimer si dementa senila.

Exercitiile se pot efectua oriunde, atat la un centru persoane in varsta, cat si la locul de domiciliu, cu sau fara asistenta din exterior. Depinde de gravitatea degradarii functiilor cerebrale.

Cu toate ca nu ofera garantii clare pentru vreo ameliorare a maladiilor, aceste exercitii de stimulare isi dovedesc utilitatea in viata cotidiana. Practic, reusesc sa mentina activ creierul persoanelor mai mult sau mai putin suferinde. Le ofera mai multa autonomie si contribuie la diminuarea handicapului (atunci cand exista).

Stiai ca?

Potrivit cercetatorilor de la Rush University Medical Center, stimularea cu regularitate a functiilor cognitive contribuie la reducerea sanselor de dementa senila si la atenuarea simptomelor in caz ca aceasta se instaureaza.

In caz contrar, odata ce maladia isi face aparitia, va avea o evolutie extrem de rapida, cu declin cognitiv evidentiat inca din primele faze.

De asemenea, studiile confirma ca jocurile pentru pc sunt in masura sa amelioreze prestatiile cognitive ale varstnicilor. Iar unele efecte adverse asociate batranetii pot fi inversate.

La vreo 50 de kilometri de Oradea, imbratisat de puritatea naturii, sta complet netulburat, un minunat camin de batrani particular.

Nu-i asa ca-ti seamana cu inceputul unui basm clasic?

Nu esti departe. Doar ca aici totul e real.

Si ca sa incheiem paranteza...

Ce face special acest camin de batrani particular?

Este Casa mea Eden. Chiar e splendida ca destinatie pentru varsta a treia.

Adevarat grait-a cine-a spus asta. Si a gandit-o.

Ai fost pe-acolo? Nu inca?... Nici macar in trecere pe la o cunostinta? Dar poate ajungi in curand?

Nici nu ai auzit de el? Vorbeste lumea...

Ca are un amplasament de vis, in Depresiunea Crisului Negru, la nord fata de Muntii Codru Moma. Pitorescul zonei rurale sta marturie, cu privelistea ei necontaminata.

Ca bunicii sunt tratati regeste de intregul colectiv, de la servicii medicale si confort, pana la ”mofturi”... Ca stau ca-n puf, vorba aia, gasesti conditii mai ceva ca acasa.

Ca e norocos cine prinde un loc liber. Mediul fiind unul placut, familar, in care seniorii nu sufera de singuratate. Ci sunt rasplatiti inclusiv cu afectiune si buna intelegere.

Camin de batrani particular Casa mea Eden – Doar o introducere...

Descrierea este verificabila. Atata doar ca pana la ”deznodamant”, ai de asteptat vreo 50-60 de minute.

Pentru ca atat dureaza drumul intre iesirea din municipiu si localitatea Soimi, destinatia finala...

NU! Nu acea destinatie finala de care ai auzit si de care fugi rupand pamantul. Vorbim despre seria ecranizarilor care te tin cu sufletul la gura, profund contraindicate celor slabi de inger. Si de inima totodata...

Asta daca vii din Oradea, tihnit, fara graba, fara stres, pastrand viteza regulamentara. O apuci pe DN76, iar la Hidiselu de Sus, faci dreapta pe DJ768, apoi pe DJ768A. Si o tii asa, dupa indicatiile sistemului de navigare, pana la Soimi.

E destul de departe de resedinta bihoreana incat sa-si onoreze vizitatorii si rezidentii cu un ambient 100 % purificant si relaxant. Dar e destul de aproape de zona metropolitana incat sa nu duca lipsa de servicii medicale de urgenta, de exemplu.

Camin de batrani particular – Un loc numit ”acasa”

Numele, Casa mea Eden, nu poate decat sa inspire pe cine chiar cauta o institutie de acest gen pentru o persoana draga. Si totodata un loc linistit, cu o predispozitie naturala spre relaxare tocmai datorita ambientului particular.

Este un fel de return to innocence... De asta data la inocenta naturii.

E cum ai spune ”acasa”. Cine se cazeaza aici intelege perfect sensul. Simte caldura specifica. Si nu doar prin sistemul de incalzire.

Simte armonia interioara intre toti membrii colectivului Casa mea Eden.

E cum s-ar afla intr-o mare familie. Una adoptiva, dar extraordinar de sincera si de dedicata aproapelui.

Da, acesta este cuvantul secret: familie. De la el porneste totul: confort, grija, atentie, curatenie, seriozitate, incredere, transparenta, sanatate, siguranta...

Totul, in slujba varstnicilor

Servicii prestate cu drag, oameni primitori si binevoitori, activitati pentru bunici, conditii de cazare personalizate...

Am nominalizat abia o parte din increngatura de avantaje, beneficii, calitati, atribute si plusuri. Sau cum mai vrei sa numesti cuvintele care descriu cel mai bine institutia, in fiecare detaliu si aspect principal:

  • Alimente ce se regasesc la fiecare masa;
  • Retete preparate cu drag si pricepere;
  • Servicii medicale si activitati de socializare;
  • Ambient in care este plasata;
  • Amenajari interioare (spatii folosite in comun, dormitoare etc.).

Centrul de ingrijire varstnici Soimi, primitor din toate punctele de vedere, ofera o multime de avantaje celor care ajung sa faca parte dintre rezidenti. Mai ales cui vine de la Oradea sau din localitati apropiate de locul cu pricina.

Nu trebuie decat sa treci pe-acolo... Vei vedea cu ochii tai!

Protejarea varstnicilor de frig nu este o optiune. Este o datorie din partea persoanelor care-i au in grija si nu in ultimul rand a centrelor specializate care-i gazduiesc.

Iarna este aici, iar odata cu ea, punctuale, Sarbatorile. Dar sa nu uitam de afectiunile de sezon. Categoriile cele mai expuse raman copiii (in special nou-nascutii si cei mici) si batranii. Si vom face referire la cei din urma.

Protejarea varstnicilor de frig si de maladiile sezonului in 4 pasi

Cu vaccinuri antiinfluentale (si impotriva altor afectiuni specifice lunilor de iarna) sau nu, setul de masuri are in vedere:

Temperatura ambientala

De la niste ani incolo, perceptia gradelor din termometre se modifica in sensul ca varstnicii sufera mereu de frig. Dupa 70+ exista mai multe sanse sa sufere de hipotermie decat inainte. Si nu e numai din vina ”vechimii”, ci si a tratamentelor aplicate (sedative, anxiolitice etc.).

In multe locuinte, spitale si camine de batrani, temperatura este o problema, fie ca e prea scazuta, fie prea ridicata. Un ambient placut, confortabil pentru bunici, inseamna undeva in intervalul 21-23 de grade Celsius, cu un nivel moderat de umiditate.

Oscilatiile termice

Oarecum acest punct este o continuare si o explicatie a primului din lista.

Un cuvant de spus il au si fluctuatiile valorilor termice. Si este dovedit prin studii stiintifice ca temperatura scazuta cauzeaza slabirea barierelor imunitare. Cu consecinte de genul aparitiei patologiilor virale.

Oscilatiile majore de temperatura nu fac altceva decat sa lase liber accesul germenilor. Iar acestia gasesc conditii prielnice sa se dezvolte. De fapt se stie ca majoritatea tulpinilor de rinovirusi se reproduc cand aerul din plamani este mai rece de 37 de grade.

Aerisirea spatiilor de locuit

O capcana in care cad multi consta in deschiderea limitata a ferestrelor. Uneori, nu le mai deschid deloc, tocmai pentru a nu lasa caldura sa iasa afara. Insa masura nu duce in niciun caz la protejarea varstnicilor de frig si de imbolnaviri, dimpotriva.

Procedand astfel, organismul este mai expus tocmai din cauza ca se continua ”convietuirea” cu agentii patogeni. Pentru ei, spatiile inchise sunt prielnice dezvoltarii. Dar pentru a schimba aerul, ajunge ca incaperile sa fie aerisite de 2-3 ori pe zi si numai 5 minute.

Iesirile in aer liber

O alta eroare ce-si pune amprenta asupra sanatatii, are legatura cu iesirea in spatii deschise. Ceea ce multi nu fac este sa ia o gura de aer, pe motiv ca e prea frig, prea vant, ca ploua sau ninge.

Dar hibernarea intre 4 pereti nu este bine primita de mecanismele naturale de protectie. Asadar, trebuie incurajat contactul seniorilor cu mediul inconjurator, indiferent daca se afla intr-un camin de batrani, in spital sau la propriul domiciliu.

Iesirile sunt chiar indicate. O plimbare prin imprejurimi (desigur, in limita posibilitatilor) este o binecuvantare nu doar pentru psihic, sistem digestiv, aparat circulator si locomotor, ci mai ales pentru sistemul imunitar.

Atentie insa la momentul din zi si la starea vremii. Se vor evita orele cand temperaturile sunt exagerat de scazute, ca de pilda dimineata, seara sau noaptea. Momentele cele mai potrivite sunt in jurul amiezii, dupa masa de pranz.

Respectarea sfaturilor noastre este si o dovada de afectiune si iubire fata de bunicul pe care-l ai in grija. Uneori e atat de simplu sa arati cuiva drag ca iti pasa!

Si inca ceva! Nu uita de alimentatia impotriva frigului! O supa fierbinte, o ceasca aburinda cu ceai pot face minuni la batranete... si nu numai....

Sindromul apusului de soare si Alzheimer... Poate suna interesant sau doar ciudat... Din pacate, este doar un mix nefericit, ce ridica diverse probleme in orice locuinta, camine de batrani particulare si comunitati.

Si tot din pacate, multi nu stiu cu ce se confrunta, iar reactiile indreptate contra ”nefericitilor” nu sunt ceea ce trebuie.

Ca sa intelegi mai bine...

Camine de batrani particulare – Ce este sindromul apusului de soare?

Cine locuieste cu un bolnav de Alzheimer sau il insoteste in viata de zi cu zi fie si abia cateva ore, probabil a remarcat anumite schimbari in comportament, de genul stari confuzionale. Totul, cu o predilectie catre asfintit, incepand de dupa-amiaza tarziu.

In termeni medicali, tulburarea poarta numele de sindromul apusului de soare. In engleza, sundowning, sau sundown syndrome. Nu poate fi definita ca maladie propriu-zisa, ci mai degraba ca un grup de simptome.

Practic, este vorba despre un fenomen neurologic, insotit de reactii imprevizibile, ce afecteaza in special pacientii cu dementa.

Cum se manifesta sindromul apusului de soare?

Conditia se agraveaza pe masura ce se lasa seara sau in ambiente inchise, intunecoase, insa cu o evidenta imbunatatire in zorii urmatoarei zile.

Tabloul simptomatic este destul de vast, in specificitatea sa cuprinzand semne precum:

  • Confuzie mentala si paranoia;
  • Tulburari de orientare spatio-temporala;
  • Delir si halucinatii vizuale / auditive;
  • Agresivitate si nervozitate;
  • Agitatie, neliniste si iritabilitate;
  • Oboseala fizica si mentala;
  • Tulburari de somn;
  • Modificari comportamentale bruste, inexplicabile;
  • Probleme de vorbire si de rationare.

Ce poate determina sindromul?

Probabil e prea mult sa vorbim despre cauze certe. Deoarece inca nu s-au stabilit.

Desi nu are origini clare, factorul declansator (sau unul dintre ei) pare sa fie diminuarea luminozitatii ambientale.

Alte pareri sustin ca de vina pot fi dereglari ale ritmului circadian. Cand ceasul biologic este ”intrerupt”, se poate ajunge la tulburari de perceptie spatio-temporala si la sindromul apusului de soare.

Majoritatea oamenilor tind sa se relaxeze (au mai putina energie), corpul sintetizand mai multa melatonina si mai putina dopamina. La varstnicii ”posesori” ai sindromului lucrurile se intampla fix pe dos. Productia de melatonina fiind redusa, devin mai activi. Dar nu in sensul bun.

Alte teorii sustin insa ca problema depinde de variate imprejurari si evenimente:

  • Culori – Un aspect particular al dementei consta in diminuarea si apoi in pierderea progresiva a functiei vizuale. In particular, a capacitatii de deosebire a culorilor. Totul accentueaza anxietatea si confuzia care insotesc formele de dementa.
  • Mutari – La schimbarea ambientului, in contexte complet necunoscute, poate sa apara confuzia. Se intampla pentru ca punctele de reper se modifica asa ca in transferurile in centre de ingrijire varstnici si in recuperarile in spitale.
  • Anotimpuri – La unii pacienti cu dementa, se altereaza mecanismele de reglare a temperaturii corporale. Iar contextul general (cu lumina difuza) contribuie la accentuarea sindromului.
  • Stari depresive – Acestea se agraveaza in timpul noptii. Iar cei cuprinsi de singuratate pot ajunge sa sufere si de insomnii.
  • Oboseala – Mai ales dublata de stimuli vizuali si auditivi la care persoana se expune.

Stiai ca?

In camine de batrani particulare, rareori se vad pereti albi complet. In general, ambientele sunt pline de culoare (de la mobilier, pana la decoratiuni). La fel si imbracamintea personalului medical si auxiliar.

Explicatia are legatura cu gradul de perceptie cromatica.

Asa cum apare precizat anterior, persoanele cu dementa intampina dificultati in diferentierea culorilor. Cel mai ”naravas” este albul (chiar daca non-culoare). Se pare ca suprafetele albe sunt percepute ca transparente sau inexistente.

Ideea acestei povesti am ”prins-o”, m-a inspirat intr-un camin de batrani. La fel de bine poate fi povestea ta si a fiecaruia dintre noi...

Citeste si vei intelege. Citeste, cugeteaza, ia aminte apoi. Cauta vindecare cat inca mai e loc pentru ea. Si lasa loc de iertare cat mai e timp.

A fost odata iubire, apoi lacrimi... si-un camin de batrani...

Au fost tineri candva, indragostiti la culme. O mare si inexplicabila iubire le-a unit destinele. Inexplicabila, da! Erau atat de diferiti... ca mediu si pozitie sociala, ca nivel de educatie, ca varsta si pasiuni.

Nu le-au vazut sau nu au vrut sa dea importanta acestor deosebiri...

Dar in ciuda infinitelor obstacole, erau suflete pereche. Au simtit-o de la prima intrevedere, de la prima atingere fugara. Si n-au gresit...

Au gresit insa mai incolo, crescand. Au gresit dupa ani de convietuire. Au gresit chiar si dupa un copil, rod al dragostei, al inceputului frumos, al desavarsirii, ce-a fost, pare-se, doar o iluzie... Asa ca pentru multi altii dintre noi...

Trecut-au decenii de-atunci, o viata de om.

Trecut-au decenii cu bune si rele, cu bucurii si tristeti, cu clipe de fericire imposibil de cuantificat pe o scara a valorilor si tare greu de expus in cuvinte. Trecut-au decenii cu momente de criza, de amara singuratate, de suferinta chinuitoare, de trai zbuciumat si, totusi, de dor.

Decenii de despartire trecut-au...

Nu au lipsit tradarea, conflictele si dorinta de a face rau unul, celuilalt. Nu au lipsit noptile nedormite, innecate de remuscari si aminitiri dezolante. Nu au lipsit puhoaiele de lacrimi pentru durerea din suflete, pentru ranile adanci ce le-a macinat inimile, mintile si-ntr-un final existenta.

Trecut-au decenii de atunci, ani in care amandoi s-au luptat cu mahnirea, deznadejdea, disperarea. In care amandoi au agonizat si au tanjit dupa acea iubire primordiala.

Aparent pur si nevinovat, intr-un final, amorul le-a mistuit vietile, arzand cu valvataia-i fiece emotie, gand pribeag si placuta amintire.

A fost odata regasire... si-un camin de batrani...

Nu ce s-a petrecut in toti acei ani de dupa conteaza.

Despartirea e grea, e nimicitoare. La fel cum si durerea e. Ca poate fi debilitanta, slabind trupuri si suflete firave, naucind drumuri prea putin consolidate, marcand o soarta fara posibilitate de intoarcere.

Conteaza finalul...

Mai bine-zis conteaza prefinalul, prefata sfarsitului, sirul lucrurilor derulate dinainte de capat. Conteaza primirea nesperata, dar atat de intens cautata, dorita, asteptata, rezultat al rugamintilor constiente sau venite pe nesimtite, odata cu visele.

Conteaza ca EL a acceptat-o pe EA. A fost rasplata din urma, secventa ce-a precedat deznodamantul dureros.

Conteaza impacarea din ultimele zile, atunci cand existenta lui, precara si nesigura, a gasit cale de reconciliere. Atunci cand cu mintea zdruncinata de nemiluita-i boala, cand cu trupul istovit de suferinta neieratatoare, a gasit un locsor pentru ea alaturi.

Conteaza lupta inversunata cu destinul ce l-a ajuns, neieratator. Si farama de speranta inradacinata in mintea ei, de speranta ca vor mai fi zile, ceasuri, secunde in care sa-i asculte vorba calda, sa-i simta suflarea, sa-l regaseasca.

Conteaza toate acele vorbe incurajatoare, de dragoste renascuta, revarsata asupra trupului bolnav si chinuit a celui ce i-a fost candva sot.

Conteaza toate aminitirile altor ”epoci”, mai fericite, blocate de un trecut amar. Si ca in sfarsit rugamintile-i aprige i-au fost ascultate. Ca a lasat-o inima si destinul sa-i fie lui aproape, la greu, la foarte greu, la cum nu se poate mai greu, nu doar la bine...

Conteaza ca la plecare, cu suflarea-i stinsa, dupa ce trupul a pierdut lupta din urma, de undeva de sus, din neant, de printre oceane de lacrimi si suspine inabusite, el i-a soptit in graiu-i dulce, cu privirea-i blanda, asa cum doar ea-si putea aduce aminte: DOAR IARTA-MA, DRAGA MEA...

Postfata... intr-un camin de batrani...

Firul vietii se destrama, sfarsitul se apropie in fiecare zi mai mult. Atata doar ca pentru unii, cronometrul inceteaza sa mai bata mult prea curand...

Se intampla aici, la Casa mea Eden, centrul de ingrijire varstnici ce poate fi caminul tau, al ei, al lui, al lor... Se intampla acasa la tine si peste tot in lumea larga...

In spatele acestui centru de ingrijire varstnici isi duc traiul multe suflete (sau macar o buna parte din viata de zi cu zi). Dincolo de portile caminului aflat la o aruncatura de bat de malurile raului Crisul Negru, iau nastere emotii si zambete.

Aici se infiripeaza prietenii si legaturi mai trainice si durabile decat insasi Carpatii. Iar uneori, de prea multe ori, se sting existente.

Fiecare centru de ingrijire varstnici cu durerile lui...

Astazi este despre ei, despre bunicii, parintii, iubitii, prietenii, apropiatii ce-au plecat. Si despre aceia care se afla la un pas de eterna despartire. Despre aceia ale caror vieti incerte atarna de un fir.

Poate fi vorba despre o persoana apropiata tie, un familiar sau doar despre o cunostinta de care nu te leaga multe amintiri.

In orice centru de ingrijire varstnici, suferinta exista. Persista. Exista dincolo de activitatile de socializare si recreative. Dincolo de implicarea personalului abilitat sa se ocupe de cure medicale si ingrijire.

E cum ar face parte din decor. Si, asemeni unei forte distructive, cu o placere aproape sadica, macina suflete. Nimeni nu o poate nega. Insa o poate accepta si incerca sa traiasca impreuna cu ea. Si cu doza potrivita de iubire, o poate atenua.

Este ceea ce ne straduim sa facem. Cu bunatate si dedicatie, cu smerenie si curaj nemasurat. Cu responsabilitate si implicare. Ne trebuie din toate cate putin.

In toti acesti ani de la inaugurare, am insistat sa gasim doza potrivita din fiecare. Acesta e rolul nostru, de la ingrijitori, pana la administratie.

Pentru ca de noi depind vieti. Viata ta sau a bunicului, a parintelui, a sotului, a fratelui tau. Viata necunoscutului din cartier si vieti ale unor oameni ce-au fost candva tineri, frumosi, linistiti, fara ganduri.

Acum sunt tot ei. Frumosi, linistiti, fara ganduri... sau cu mai putin din fiecare. Si impacati.

Existentele lor, in sufletele celor ramasi

Intr-o anumita masura, fiecare pierdere cauzeaza suferinta, multa sau putina. Mai trainica sau mai sprintara. Mai patrunzatoare ori mai molatica. Depinde de situatie.

Insa cel mai adesea, durerea nu are margini. Este prea intensa, prea apasatoare, prea dintr-odata. Si prea greu de gestionat.

Nimeni nu e pregatit s-o infrunte. Nici nu va fi vreodata. Asa cum nu e pregatit sa suporte eternitatea. Poate fi doar resemnat. Poate doar astepta in tacere, cu cea mai apasatoare durere asupra-i.

La un moment dat va trece. Va trece calvarul, napasta, cosmarul. Va trece orice patimire, la fel ca orice rana si maladie. Va trece ca orice altceva de pe aceasta lume cu o existenta temporara...

Dar amintirea lor, amintirea celor dragi sau necunoscuti ramane. Ramane pentru ca vrei si vrem. Pentru ca ne dorim s-o pastram proaspata, neschimbata. Si atata timp cat va umple un locsor in minte si suflet, ei vor trai.

Oricum, DINCOLO ii asteapta viata vesnica. Unde nu e loc pentru durere si ura, pentru resentimente si emotii negative, pentru lacrimi si suspine. Unde e spatiu doar pentru fericire, pace, liniste, impacare, zambete.

Si pentru o mare de iubire...

Ce suntem si cum ne vad ceilalti?

Suntem un centru de ingrijire varstnici oarecare... sau poate unul de suflet pentru tine... Depinde din ce perspectiva vine ”clasificarea”. Dar ne dorim sa reprezentam mai mult decat un punct pe Google Maps, mai mult decat o institutie cu pereti reci, animata doar de suflete impietrite.

Daca reusim sau nu, esti TU ca decizi. Esti TU ca ne poti rasplati cu un calificativ favorabil, cu multumiri si ganduri sincere. Si poate cu un Big Like pe Pagina de Facebook.

Asteptam parerile tale, vizitatorule, cel care, dintr-un motiv sau altul, ai ajuns sa ne treci pragul...

Cand ne simtim epuizati, un pui de somn dupa-amiaza poate face minuni. Insa unii au nevoie sa doarma mai mult... prea mult... inexplicabil de mult. Dar cat de ingrijoratoare poate fi somnolenta diurna excesiva la varsta a treia?

La orice varsta, cel mai bun remediu impotriva oboselii ramane somnul. Asadar, din cand in cand, este normal ca organismul sa tanjeasca dupa o ora de odihna, la origini aflandu-se variate cauze, nu neaparat preocupante.

In spatele nevoii exagerate se pot ascunde probleme mai mult sau mai putin grave:

  • Diabet;
  • Stari depresive, frecvente la batranii singuri;
  • Tulburari de somn;
  • Afectiuni digestive, renale, cardiace etc.

Cand somnolenta diurna excesiva la varsta a treia devine problematica?

Somnolenta diurna exagerata este o stare patologica ce poate fi definita ca dificultate de a mentine starea de veghe in timpul zilei. Se caracterizeaza printr-o oboseala persistenta si continua, adesea insotita de lipsa totala de energie.

Poate fi prezenta si in conditiile somnului nocturn adecvat (odihnitor, fara intreruperi), chiar prelungit. Un prim semnal de alarma il constituie numarul orelor de somn si intervalele diurne.

Persoanele afectate tind sa ramana prea mult in pat sau / si au nevoie sa doarma in timpul zilei nu neaparat la orele obisnuite, ci in momentele cele mai inoportune:

  • La masa;
  • In conversatii;
  • In timpul sofatului;

Impulsul de a dormi devenind mult prea puternic, afecteaza capacitatea de a desfasura orice activitate, pana si pe cele ce fac parte din rutina. De asemenea, sufera relatiile sociale, familiare sau obligatiile profesionale.

Ce spun specialistii despre corelatia cu dementa?

Somnolenta diurna excesiva se manifesta in mod frecvent odata cu inaintarea in varsta. Diverse studii au evidentiat in ce masura starea poate reprezenta un factor de risc pentru imbolnavirea de dementa.

Oamenii de stiinta au descoperit ca somnolenta diurna exagerata la varsta a treia poate fi asociata cu o atrofie cerebrala peste limitele acceptate de varsta biologica. In particular poate fi vorba despre arii mult mai sensibile la procesele de imbatranire si la Alzheimer.

Cercetarile efectuate de Mayo Clinic (Mayo Clinic Study of Aging), publicate in revista JAMA Neurology, evidentiaza cum somnolenta excesiva a varstnicilor cauzeaza depuneri de placa amiloida la nivelul creierului.

Astfel de acumulari constituie prima faza preclinica recunoscuta a sindromului Alzheimer si apar cu mult inaintea declansarii celor dintai simptome de dementa.

Autorul studiului, Diego Z. Carvalho MD, medic neurolog la centrul Mayo Clinic, Minnesota, precizeaza ca prin dovezile aduse este posibila identificarea precoce a subiectilor cu risc crescut de Alzheimer.

Stabilirea sanselor de imbolnavire se poate realiza inainte de manifestarea primelor simptome. In acest fel, se poate actiona anticipat, prin metode proprice, in sensul limitarii evolutiei maladiei in sine.

Despre studiul propriu-zis

Esantionul initial de 2172 de persoane s-a redus la 283 de membri, cu varsta medie de 77 de ani.

Pe durata analizelor, cercetatorii au avut ca misiune masurarea cantitatii de beta-amiloid acumulate in tesuturile cerebrale si oscilatia sa in timp. Apoi au confruntat cifrele cu starea de somnolenta acuzata de fiecare persoana in parte.

Rezultatele confirma ca subiectii excesiv de obositi si somnolenti pe timpul zilei intrunesc un punctaj cognitiv inferior. Din analize reiese ca la acestia valorile de amiloid au fost superioare de-a lungul celor 2 ani de observatii. Depozitele au fost localizate cu precadere in zonele responsabile de memorie, emotii si comportament.

Recomandari

Indiferent daca ai sau nu antecendente de Alzheimer sau alte forme de dementa in familie, indiferent daca ai un apropiat varstnic cazat intr-un centru de batrani sau de care te ocupi chiar tu la domiciliu, priveste cu atentie modul in care se ”exteriorizeaza” batranetea.

Uneori, pana si cele mai neinsemnate aparent simptome pot ascunde indicii importante ale degradarii starii de sanatate a creierului.

Septembrie este luna mondiala a sindromului Alzheimer. Iar in 21, pe intregul mapamond se celebreaza ziua internationala a celei mai comune forme de dementa.

Momentul celebrativ sta marcat in calendar abia din anul 1994, cand a fost instituit de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) in colaborare cu ADI (Alzheimer’s Disease International).

Actiuni in luna mondiala a sindromului Alzheimer

An de an au loc variate evenimente la initiativa formatiunilor guvernamentale si non-guvernamentale:

  • Intalniri publice;
  • Actiuni caritabile;
  • Cursuri de formare;
  • Emisiuni de televiziune;
  • Conferinte;
  • Publicare de reviste;
  • Spectacole etc.

Si de asta data ”istoria” se repeta. Rostul evenimentelor este sa sensibilizeze opinia publica in legatura cu una dintre cele mai debilitante si dramatice patologii ale timpurilor prezente. Gravitatea sindromului consta tocmai in impactul socio-economic generat.

Sindromul Alzheimer, de la origini...

Pentru prima oara, sindromul Alzheimer a fost diagnosticat la inceputul secolului trecut, in anul 1906. Pana in prezent reprezinta cauza a circa 60-70 % dintre cazurile diagnosticate de dementa.

La randul sau, dementa cuprinde o serie de tulburari ale sistemului neurologic exprimate prin deficite cognitive cu diverse grade de severitate, ce pot insemna:

  • Compromiterea memoriei de scurta durata;
  • Afectarea limbajului si capacitatii de comunicare;
  • Diminuarea capacitatii de orientare spatio-temporala etc.

Din cauza modului in care se manifesta, patologia este insotita de o adevarata drama pentru bolnavii care ajung sa uite cine sunt si sa nu mai fie in gradul de a duce la bun sfarsit nici cele mai banale actiuni.

Impactul se extinde apoi asupra familiilor si apropiatilor care-i asista. Cu atat mai mult cu cat ajung sa priveasca neputinciosi la continua lor degradare.

Un bolnav la fiecare 3 secunde

Numara pana la 3. In acest interval, mai precis la 3,2 secunde, undeva viata cuiva este data peste cap. Undeva un medic mai pune un diagnostic. Inseamna ca in medie, sirul bolnavilor creste cu 1 la fiecare 3,2 secunde sau anual cu impresionanta cifra de 10 milioane.

In lume se estimeaza ca sunt in jur de 50 de milioane de persoane afectate. Iar numarul continua sa creasca. Este inevitabil. Totul, din cauza imbatranirii progresive a populatiei, dar si a lipsei de tratamente specifice.

Pentru viitor previziunile nu sunt deloc incurajatoare, dimpotriva. Mai ales deoarece statisticile prognozeaza acelasi rezultat, anume triplicarea numarului actual de varstnici diagnosticati.

Nu doar luna mondiala a sindromului Alzheimer, ci si ziua

Sub lumina acestor date teribile a luat nastere si ziua internationala a sindromului, celebrata in fiecare an in a 21-a zi a lunii in curs. In 2018 a ajuns la editia cu numarul 25.

Per total, obiectivul zilei si totodata a lunii dedicate acestei forme de dementa este sa aduca in fata reflectoarelor tot ce implica maladia, de la tabloul simptomatic, pana la evolutie si la consecinte.

Cu acest prilej, nu mai putin evidentiate sunt si studiile stiintifice cu privire la posibilitatile de:

  • Prevenire si diagnosticare precoce;
  • Controlare simptomatica;
  • Stopare a manifestarilor;
  • Tratare a patologiei in sine.

Despre ADI – Stiai ca?

ADI sau Federatia Internationala pentru Alzheimer constituie o organizatie de tip umbrela pentru peste 80 de asociatii construite in jurul sindromului Alzheimer, raspandite prin toata lumea.

Organizatia este fondata in urma cu 34 de ani, mai exact in 1984. Misiunea sa are ca scop lupta impotriva acestei maladii cronice neurodegenerative extrem de debilitante, ireversibile si deocamdata fara leac.

Recomandari

In caminul de ingrijire persoane varstnice Casa mea Eden ne preocupam de starea tuturor rezidentilor. O atentie deosebita se indreapta in particular spre bunicii mai mult sau mai putin afectati de teribila boala.

Prin actiunile organizate la centru si prin serviciile medicale si de socializare, incurajam activitatile care mentin active functiile cognitive. Iar apartenentilor le punem la dispozitie sfaturi referitor la comunicarea cu un bolnav de Alzheimer.

Cunoasterea masurilor pentru acordarea primului ajutor la batrani are o importanta primordiala. Deja de la 60+ incolo, in special cand ”prefixul” este 7, 8 sau 9, pericolele pandesc la tot pasul.

Nu conteaza daca bunicii-si duc traiul in propriul camin sau la un centru se ingrijire persoane varstnice. Pe masura ce incep sa-si piarda din abilitatile motorii, riscurile la care se expun se inmultesc.

Acordarea primului ajutor la batrani – Cum e bine sa actionezi?

Cine are in grija o persoana in etate stie ca misiunea implica numeroase sacrificii, nu doar materiale. Pe langa acestea, necesita cunostinte generale si proceduri medicale de prim-ajutor.

Despre ele ne-am propus sa-ti vorbim si despre cum sa procedezi in caz de:

  • Cazaturi;
  • Taieturi;
  • Sufocare.

Cazaturi

Una dintre primejdiile comune se refera la cazaturi. Mai ales pentru ca ulterior pot fi insotite de luxatii, fracturi si alte traume.

Majoritatea incidentelor se verifica in conditiile in care conditia fizica afecteaza echilibrul si mobilitatea individului.

In primul rand, nu incerca sa ridici din prima persoana cazuta. Iar daca o faci, incearca s-o sustii. Posibil ca este ametita sau prezinta leziuni care ii agraveaza starea.

Taieturi

Unul dintre primele semnale ale imbatranirii fiziologice se manifesta la nivelul epidermei. Cu trecerea anilor, pielea devine mai sensibila. Pana si leziunile banale pot cauza sangerari, uneori mai greu de oprit.

In cazul celor superficiale, ajunge ca rana sa fie curatata si dezinfectata. Eventual se poate aplica un unguent cu antibiotic.

Daca este in zone expuse, pentru a se mentine curata, se poate acoperi cu pansament steril. Insa o ”interventie” eficace este si sa fie lasata sa ”respire”.

Cand taietura ajunge in profunzime, fa tot ce poti sa opresti sangerarea. Evalueaza gravitatea. O situatie gestionata incomplet/ gresit posibil ca implica proceduri medicale de specialitate.

Sufocare

Se poate intampla ca uneori mancarea sa devieze de la drumul corect spre cavitatea gastrica.

Varstnicii, aparte copiii mici, sunt categoria cea mai expusa. Tocmai pentru ca intampina dificultati sa inghita unele alimente, mai ales cele care:

  • Abunda in fibre / grasimi;
  • Au o textura gumata / lipicioasa.

Pericolele majore intereseaza caile respiratorii, cu riscuri de sufocare. Sa-ti dai seama este destul de evident, deoarece persoana in cauza:

  • Nu mai reuseste sa vorbeasca;
  • Nu mai poate respira;
  • Se tine de gat;
  • Devine cianotica (pielea capata o tenta albastruie).

Aici regula este simpla. Cea mai indicata masura pe care-o poti lua este sa suni la 112. Sunt mici sanse sa poti gestiona situatia fara ajutor de specialitate.

In concluzie: Ce este corect sa faci?

In functie de context:

- Apeleaza numarul unic de urgenta sau solicita ajutorul cadrelor medicale / a unei alte persoane din casa / de la caminul de ingrijire persoane varstnice.

- Daca persoana si-a pierdut cunostinta, nu interveni decat daca stii sigur ca procedurile sunt cele corecte. De multe ori, in graba, din necunoastere, situatia se poate agrava, cauzand leziuni ireversibile.

- Daca persoana este constienta:

  • Incearca s-o linistesti. Evenimentul risca sa creeze panica. Apoi incearca sa inlaturi potentialele pericole din jur, facand ambientul cat mai sigur.
  • Adreseaza-i cateva intrebari care sa confirme gradul de constienta. Persoana implicata posibil ca realizeaza (ori nu) ce s-a intamplat sau nu-si aminteste.
  • Verifica daca are dureri, leziuni externe etc. Fiecare detaliu rezulta esential in stabilirea ulterioara a unui dignostic exact de catre specialist.

Retine!

Mini-ghidul este doar orientativ si furnizeaza cateva informatii utile. Cunoasterea exacta a tehnicilor si a modului cum se pun in executie este conditionata de frecventarea unor cursuri de specialitate.

In caz de pericole (atacuri cerebrale, infarct, cazaturi etc.), este mereu de preferat ca acordarea primului ajutor la batrani sa revina cadrelor medicale abilitate.

Insa daca nu ai incotro, in timp ce astepti ambulanta, poti interveni. Dar numai in limitele posibilitatilor, atata timp cat ai siguranta ca nu agravezi problema, ca nu pui in pericol sanatatea si chiar viata batranului.

Daca ai un apropiat ce are nevoie de ingrijiri speciale, nu uita ca un centru de ingrijire varstnici poate fi o solutie de luat in considerare!

Cu totii ne dorim locuinte primitoare, confortabile, functionale, amenajate cu mult bun gust. De ce ar trebui sa fie altfel intr-un camin de ingrijire persoane varstnice, un loc menit sa gazduiasca bunicii de care nu (mai) avem posibilitatea sa ne ocupam?

Si pentru ca ne-am conformat... Pentru ca ne straduim sa fim fara cusur...

Astazi iti vom vorbi despre culori, despre efectele asupra rezidentilor si asupra modului in care se prezinta in ansamblul lor spatiile interioare, mai exact dormitoarele.

Camin ingrijire persoane varstnice – Cum se explica alegerile cromatice?

Adevarul este ca azilurile de batrani private sau de stat ar trebui sa se inspire din ceea ce numim ”acasa”. Nu sa fie gandite si construite ca niste refugii pentru amarati ce nu-si mai pot purta singuri de grija.

Si aici este nevoie de ambiente relaxante, ospitaliere, bine structurate, organizate si amenajate.

In prezent, mai ales structurile private reusesc sa insufleteasca ambiente calde, primitoare, in masura sa usureze suferinta si singuratea seniorilor si sa indulceasca putin povara amarului de ani.

Daca te intrebi unde sta secretul...

Cromatica are un rol decisiv in toata aceasta ampla misiune si responsabilitate.

Spre deosebire de unele idei (gresite, se pare), culoarea peretilor are fenomenala putere sa influenteze starea persoanelor care traiesc si locuiesc in respectivul perimetru. Asa se explica de ce alegerea nu va fi haotica.

Influenta culorilor din dormitoare

Aceste ambiente sunt rezervate somnului, relaxului, odihnei in general. Ca tonalitati se recomanda cele capabile sa transmita senzatii de pace si liniste.

Indiferent daca alegerea este ghidata de pasiunea pentru o anume culoare sau o combinatie cromatica, rezultatul urmarit va fi acelasi: destindere, calm, liniste, deconectare.

Cum fiecare culoare cuprinde o anume semnificatie, reuseste sa-si puna amprenta asupra starilor de spirit.

Culori reci

Potrivit cromoterapiei, paleta ce imbraca cel mai bine zona de noapte acopera derivatiile reci de albastru, pana la verde. In functie de gusturi, va merge oricare dintre urmatoarele: azuriu, albastru-violet, bleu, albastru-apa, verde smarald etc.

Sunt culori de apa, asociate luminii lunare si reflexiilor date de panza apelor. Dau senzatie de racoare si totodata de relaxare. Toate se bucura de aceleasi insusiri ce incurajeaza deconectarea si odihna nocturna, placute si confortabile la vedere.

Culori calde

Spre deosebire de ele, culorile calde (derivatii de rosu, portocaliu, galben si maro, cu diverse grade de intensitate si luminozitate) sunt asociate luminii solare si focului. Sunt tonalitati ce energizeaza, ce incurajeaza starea de bine.

Vizual, pot actiona ca niste stimulenti asupra fizicului si psihicului. Este si motivul pentru care nu sunt la mare cautare in dormitoare. O mai mare trecere au daca se rezerva pentru amenajarea si decorarea celorlalte spatii de-acasa sau dintr-un centru pentru bunici.

Recomandari finale

Un camin de ingrijire persoane varstnice este bine sa aiba un aspect cat mai apropiat de propria locuinta. Sa fie un ambient primitor, unde de la serviciile medicale si de la selectarea personalului angajat, pana la culoarea peretilor si activitatile de socializare, sa nu existe vreo ”scapare”.

Este ceea ce am incercat sa facem la caminul de batrani Casa mea Eden inca de cand am pus prima piatra de temelie. Si spunem noi ca am reusit...

Tu ce parere ai? Care sunt gandurile tale vis-a-vis de structura noastra?

Ai auzit de pet therapy? La varsta a treia, poate oferi beneficii extraordinare persoanelor cu dizabilitati si variate probleme de sanatate. Dar cum alegi animalul de companie pentru un varstnic?

In functie de decizia luata asupra exemplarului si mai intai de toate asupra genului (caine sau pisica) si rasei, se pot sau nu obtine rezultate excelente din relatia om-animal.

Nu este deloc o intamplare ca seniorii care au in preajma un necuvantator, se bucura de o sanatate fizica si psihica mult mai buna.

Interactioneaza mai mult cu semeni de-ai lor si nu duc lipsa nici de prieteni umani. Iar existenta le este net superioara.

Totul, spre deosebire de cei care-si traiesc ultimii ani in completa solitudine si care nu au nici macar privilegiul de a avea aproape un sufletel, fie el si necuvantator.

Despre beneficiile animalelor de companie la varsta a treia ti-am vorbit deja, asa ca nu vom insista asupra argumentului...

Insa vom pune accentul pe decizia care inclina balanta inspre un animalut sau altul.

Cum alegi animalul de companie pentru un varstnic?

La o certa varsta, compania unui animalut este posibila si mai ales recomandata. Insa inainte de pasul hotarator, trebuie tinut cont de variate criterii:

  • Starea de sanatate a posesorului;
  • Nivelul sau de autonomie;
  • Preferinte inspre un gen sau altul etc.

Dar sa nu ne lungim cu vorba... Prietenul necuvantator nu se poate alege la intamplare.

Ia decizia impreuna cu destinatarul

Cele mai bune intentii din punctul tau de vedere nu sunt neaparat grozave si pentru ei, bunicii. Desi, aparent, ideea nu poate fi altfel decat... stralucita.

Inainte sa hotarasti ”darul”, ia in considerare nevoile micului / marelui patruped. Compania sa implica si niste atributii din partea viitorului stapan. Iar daca nu se simte in stare...

Dar mai bine, in prealabil, sfatuieste-te impreuna cu el.

Interpreteaza si dincolo de cuvinte

Si iubitorii de animale se pot confrunta cu obstacole importante (refuz), ce-i impiedica sa gazduiasca un animal in conditii optime si in siguranta.

Te poti astepta la un refuz, mai ales pentru ca te adresezi cuiva in etate. Uneori se explica printr-o sanatate precara (scuza acceptata). Sau la fel de bine poate fi teama de responsabilitati.

Incearca sa vezi ce se afla si dincolo de refuzul categoric.

O mana in plus nu strica niciodata

Pentru cine nu a mai avut un animalut in grija poate fi o misiune complicata, ingrozitoare chiar sa se trezeasca peste noapte cu o gura de hranit.

Iar daca te gandesti ca vietatea nici macar nu-si poate exprima nevoile, urgentele, problemele...

Viitorul posibil stapan trebuie sa fie apt pe de-a-ntregul. Sau ii poti oferi putin ajutor. Dar numai daca stii ca-ti poti duce la bun sfarsit indatoririle.

O mana in plus nu e niciodata... in plus. Nici nu se refuza.

Consulta-te si in ce priveste genul, rasa etc.

Punctul de pornire este nu doar starea de sanatate a varstnicului, ci si dorintele sale. Tot decisiv este si stilul sau de viata.

Crezi ca se ”califica” pentru un caine sau pentru o pisica?

Primul poate fi descris ca un amic complet, in compania caruia cu greu cineva se poate simti abatut, singur, uitat. Insa necesita o viata activa, pentru ca, de exemplu, trebuie scos la plimbare etc.

Indiferent de rasa, nu poate trai doar intre 4 pereti. De multe ori tanjeste dupa joaca, mai ales in primele luni si ani de viata, ceea ce implica destula energie si din partea posesorului.

Dar in timp ce cainele are nevoie de o atentie majora, pisicile sunt mai autonome. Este caracteristic acestui gen animal.

Nu mai putin discutabile sunt si alegerile in ce priveste rasa. Pentru cineva in etate poate fi mai indicat un exemplar de talie mica, mai usor de gestionat.

Recomandari

Speram ca sfaturile noastre iti sunt de ajutor daca ai de gand sa surprinzi un apropiat cu un asemenea dar. Impactul poate avea o rezonanta favorabila (sau nu). Pana la urma, depinde cat de inspirate vor fi alegerile.

Si pentru ca suntem un centru de ingrijire varstnici, mai exact un camin de batrani particular, iti recomandam sa arunci o privire si asupra serviciilor noastre!

Beneficiile animalelor de companie la varsta a treia este argumentul acestei zile.

Si incurajam grija fata de ele, comportamentul responsabil si adoptarea sufletelor abandonate.

Dar sa trecem la subiect...

Te-ai intrebat vreodata daca sa-i daruiesti unui apropiat afla la varsta senectutii un catel sau o pisica? Sau de ce se spune ca necuvantatoarele actioneaza ca adevarati terapeuti in viata celor pe care-i insotesc?

Iti vom oferi raspunsuri prompte...

Dar pana sa-ti dezvaluim beneficiile animalelor de companie pentru varsta a treia, ai timp si chef de o scurta istorioara?

Si vom incepe cu ea. Poate fi povestea ta sau una imaginara. Una in care te regasesti ori pe care-a trait-o un cunoscut sau un individ oarecare.

Nu conteaza cine sunt personajele. Si nici atat firul exact al evenimentelor. Doar prinde ideea:

Batrana si catelul

Exista pe undeva, prin asta lume larga, o doamna singura, garbovita de ani (la propriu si la figurat), satula de existenta-i monotona, prea lunga chiar. E prea obosita, epuizata de lacrimile amare cu care-a plans trecerea in nefiinta a celui ce i-a fost sot, prieten, sprijin de nadejde, companie si insotitor.

Ramasa vaduva dupa aproape o jumatate de secol, crede ca viata ei nu mai are sens. Se simte pierduta, parasita, abandonata de toti apropiatii, familiarii, cunoscutii. Desi nu este asa. Acestia o viziteaza, ii tin de urat de cate ori pot. Si navalesc asupra-i cu nespus de multa iubire si atentie.

Batrana doamna, aflata deja la o minunata varsta (de altfel isi poarta cu cinste deceniile), pare irecuperabil pierduta. Totul, pana cand fiul, cu grija, preocupat de starea mamei intr-o continua degradare emotionala, ia o decizie extraordinara, inspirata, de repetat si de altii.

Intr-o zi minunata, ii deschide usa purtand in brate un catel, rasa comuna, adoptat de la un adapost. Are abia cateva saptamani, scanceste mai mereu, poate de foame, poate de dor de-ai sai...

Din clipa-n care sufletelul i-a trecut pragul, viata doamnei s-a schimbat. Nesperat si neasteptat, dar in bine. Intr-un ocean de bine. Din acea zi, a regasit un motiv pentru care sa traiasca.

Si cand te gandesti ca inainte se simtea definitiv pierduta...

Care sunt beneficiile animalelor de companie la varsta a treia?

Animalutele de companie ofera avantaje deosebite copiilor. Dar plusurile se vad si la varste inaintate atat in plan fizic, cat si mental si emotional.

Cei care se ocupa de ele recunosc ca se simt mai motivati, mai energici, mai plini de vitalitate. Ca au mai multe motive valabile sa-si doreasca sa traiasca, in ciuda multimii anilor prin care-au pasit, cu bune, cu rele.

Iata ce inseamna aceasta suita de beneficii:

Protejarea sanatatii cardiovasculare

Cu un amic patruped pe langa casa, se modifica anumiti parametri fizici, ca de exemplu presiunea sanguina si pulsul. Cu alte cuvinte, rezulta mai putine riscuri de hipertensiune si de infarct miocardic, 2 dintre problemele majore la varstnici.

O viata mai activa

Cine ingrijeste un animal tinde sa fie mai putin sedentar, sa aiba o viata mai activa. Vrand-nevrand, persoana in cauza este stimulata sa se ridice din pat, sa iasa la aer, tocmai pentru a-i asigura patrupedului nevoile obisnuite (plimbare, mancare, joaca etc.).

Imbunatatirea sanatatii mentale

Pet therapy are un impact favorabil si asupra sanatatii mentale. In special un caine contribuie in maniera concreta la stimularea functiilor cognitive. Mai ales ca batranii au o predispozitie spre pierderea memoriei si manifesta dificultati serioase de invatare.

Reducerea episoadelor depresive

Contactul cu animalele imbunatateste starea de spirit in general, reusind sa induca o usoara scadere ca durata si intensitate a starilor de anxietate. Iar batranii ce urmeaza pet therapy, progresiv, tind sa reduca aportul de medicamente pentru tulburari depresive.

Combaterea singuratatii

Interactionand cu o pisica sau cu un caine, bunicii se vor simti mai putin singuri. Este important de subliniat ca amicii necuvantatori pot fi de mare ajutor mai ales in acele situatii in care batranii au ramas singuri dupa ce si-au pierdut partenerii de viata.

In concluzie...

Per total, micile patrupede, oricare sunt ele, reusesc sa imbunatateasca viata sub aspect calitativ. Si s-o prelungeasca.

Fac companie sufletelor singure si singuratice. Impun ritmuri si responsabilitati. Umplu zilele si timpul inert, parca. Totodata reprezinta o sursa inepuizabila de afectiune si dragoste neconditionata.

Sunt motive bine justificate care explica de ce necuvantatoarele sunt atat de dorite si de indragite de catre persoane ajunse la varste inaintate.

Speram ca te-am convins...

Daca ai o persoana draga ramasa singura, fa tot ce poti si-alunga-i umbrele de tristeste! Uneori, atat de putin daruieste atat de mult!

Este ceea ce facem si in caminul privat varstnici Casa mea Eden, desi sub o cu totul alta forma. Viziteaza-ne, fie si doar cu un tur virtual, si vei intelege!

Uneori, comunicarea cu un bolnav de Alzheimer poate deveni o misiune cat se poate de complicata. Chiar daca ”emitatorul” este un cadru medical de specialitate sau o persoana dintr-un centru persoane in varsta, ambii deja familiarizati cu tot ce inseamna aceasta forma de dementa.

Cine are in grija o persoana cu Alzheimer se confrunta cu o multime de obstacole. Se enerveaza, isi pierde rabdarea si adesea renunta. Totul porneste de la problemele de memorie, gandire si comportamentale specifice, simptome care se agraveaza in timp.

Toate aceste transformari ingreuneaza comunicarea cu un bolnav de Alzheimer. Insa interactionarea se poate imbunatati.

1. Energie pozitiva

In functie de cum te comporti, de atitudinea adoptata, de limbajul corpului, ii vei transmite o stare. Poate fi pozitiva sau negativa. Mizeaza pe prima varianta. Intotdeauna o energie pozitiva va deschide calea comunicarii verbale.

2. Fara ”perturbatii”

Dialogarea poate fi ingreunata de unii factori perturbatori (radio, TV, zgomote din jur). Pentru a imbunatati conexiunea cu interlocutorul, cauta un ambient linistit. Inchide usi, ferestre, opreste TV etc.

3. Pastrarea atentiei

Capteaza-i atentia chemandu-l pe nume. Prezinta-te, daca este cazul, posibil ca nu te mai recunoaste. Poti recurge si la semnale nonverbale. Contactul fizic si vizual este bine-venit, atata timp cat il ajuti sa se simta in largul sau.

4. Exprimari cat mai simple...

Daca nu intelege din prima mesajul sau intrebarea, reformuleaza. Daca, in continuare, intampina dificultati, nu-ti pierde rabdarea. Asteapta cateva minute si repeta ce ai intrebat, utilizand cuvinte cat mai simple.

5. ... Si directe

In dialogul cu un bolnav, nu folosi abrevieri si subintelesuri. De asemenea, evita sa recurgi la pronume personale cand vorbesti despre o terta persoana. In loc de ”el”, ”ea”, ”ei”, foloseste nume proprii.

6. La fel si intrebarile

Limiteaza-te la o singura intrebare de fiecare data. Cel mai bine functioneaza intrebarile simple, nu cu multiple variante de raspuns. Si cele cu ”da” si ”nu”. Pentru inca si mai multa claritate, sugereaza raspunsul din intrebare.

7. Tonalitate joasa

Modeleaza-ti vocea. Articuleaza rar si clar, fara sa te grabesti, fara sa ridici tonul. Mentine o intonatie calda, prietenoasa, linistitoare. Il va face sa se simta confortabil si increzator.

8. Totul cu afectiune...

Pacientul cu aceasta forma de dementa este extrem de sensibil. Asculta-l nu doar cu urechile, vorbeste-i nu doar cu gura. Fa-o cu inima. Invadeaza-l cu sensibilitate si ”recompensa” nu te va dezamagi.

9. ... Si cu o doza de umorism

Unele abilitati rezulta definitiv compromise, dar nu si simtul umorului. Ii va face placere sa rada impreuna cu altii. Cand se poate, incearca sa pastrezi un ton cat mai spiritual. Nu subestima puterea unei glume.

10. Trecutul in prim-plan

Principala problema o constituie memoria. Insa bolnavul isi poate aminti perfect evenimente din urma cu 30 de ani, desi intampina dificultati cu privire la ultimele 30 de minute. Asadar, in timpul conversatiei, fa ”salturi” in tecutul sau.

Retine despre comunicarea cu un bolnav de Alzheimer!

Boala Alzheimer este cea mai comuna forma de dementa la varsta a treia.

Dementa este doar un termen general folosit, ce se refera la pierderea unor abilitati cognitive (de exemplu memoria) atat de grave, incat influenteaza viata cotidiana. Iar dintre toate formele, Alzheimer reprezinta mai mult de jumatate dintre cazuri.

In centrul de ingrijire Casa mea Eden reusim inclusiv sa imbunatatim capacitatea de interactiune si dialogare cu cei afectati de aceasta maladie degenerativa. Iar solutia este una de bun augur in vederea gestionarii si rezolvarii problemelor comportamentale.